 |
| Paul Albert Berenștain |
Undeva, în sinea
lor, amândoi ştiau că au format cuplul perfect, probabil prea perfect, fiind
convinşi, astfel, că seamănă într-atât de mult, încât amândoi trebuiau să caute
fericirea în altă parte, în acelaşi timp. Strada Loteriei deveni, pentru acele
câteva minute, cu adevărat liniştită. Pisica doamnei Bovary mirosea o floare în
grădina domnului Smith, dar se întâmplau şi lucruri mai importante.
(Paul Berenştain – Căsnicia perfectă)
Paul Berenştain a citit vinerea trecută o povestire
intrigantă, căreia i-a ales un titlu simplu şi ironic. Intrigantă atât în
privinţa ideii, aproape absurdă: o căsnicie în care nu a existat niciodată
vreun conflict real, cât şi prin faptul că a reuşit să creeze auditoriului
păreri dintre cele mai diverse. Astfel, Nona Ciofu a remarcat că autorului îi
lipseşte experienţa şi că, deşi a început relativ bine, a sfârşit lamentabil.
La rândul său, Victor Cilincă a amendat finalul prozei, însă a apreciat că, în
rest, este un text echilibrat, condus cursiv, agreabil; i s-a părut interesantă
conturarea în oglindă a personajelor; totuşi, autorul pare prea detaşat de
naraţiune. Cristina Dobreanu a găsit textul ca fiind perfect numai dacă este
luat ca întreg; pe alocuri, l-a socotit prea explicit. Anca Şerban Gaiu a
considerat că povestirea a reuşit să fie „o nadă pentru cititor”; are umor,
coloratură şi vivacitate. Succint, Ana Maria Panagatos a afirmat: „textul este jos
pălăria”. Octavian Miclescu a observat umorul negru inteligent inserat şi a
apreciat că autorul nu este un moralizator. La final, Stela Iorga a conchis că povestirea
pare a fi un exerciţiu, întrucât balansează între o proză aşezată, relativ
clasicizantă, şi un scenariu de scurtmetraj; în plus, i-a atras autorului
atenţia că există „inegalităţi şi detensionări în croirea textului” şi că „nu
acroşează realitatea”.
Radu Dragomir
Astazi, de la ora 18.00, la sediul cotidianului
„Viaţa Liberă”, citeşte Ioana Andrada
Tudorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu