Cronică de cenaclu: Modern în dulcele stil clasic

Prozatorul Viorel Ilișoi, cunoscut publicului ca autorul unora dintre cele mai frumoase reportaje scrise în limba română, ne-a făcut vineri o surpriză și a venit la cenaclu pentru a ne citi... poezie!  Scrise „în dulcele stil clasic”, dar și cu accente moderne, inegale, poemele de vineri au ridicat la polemică taberele din cenaclu cu viziuni divergente aspra poeziei. Cu siguranță, cenaclul are mult de câștigat din polemici. „Intelect” vs. „emoție”, „experiment/căutare” vs. „clasic”, „teorie” vs. „trăire”, „actualitate” vs. „universalitate”, „estetică” vs. „etică”, iată jaloane între care poezia, ca o pasăre alunecoasă, incertă, care se lasă greu prinsă în definiții, zburdă liberă. Mulțumim, Viorel Ilișoi, a fost o seară superbă, cu poezie bună și polemici aprige!

Sunt lipsite de îndrăzneală. Întâlnim și simboluri comune, tocite. Rime facile și locuri comune. (Marius Grama)
Sunt inegale. Nu am simțit nevoia de experiment. În structura clasică mai mergea lucrat. Nu văd un echilibru. Nu le simt unitare. E curajos să mergi în dulcele stil clasic. (Cezar Amariei)
Sunt inegale. Se poate revitaliza poezia clasică. Da, sunt scăpări. Însă și imagini foarte frumoase. Aș compara cu poeții basarabeni. (Leonard Matei)
Nu m-ai deranjat formulele clasice. E o îndemnare deosebită. Se simte mâna care face poeme. Se vede îndemnarea de a crea forme și formule, dar nu adaugă din emoția proprie. O ia condeiul înaintea emoției. (Stela Iorga)
Deține controlul fiecărui text, nu îl lasă să zboare. Mi-au plăcut. Să lase poemul să se scrie singur. (Simona Toma)
Stilul acesta e departe de a fi mediocru. Poetul nu trebuie să se alinieze la lumea în care trăim, ci la ceea ce simțim. (Ana Panagatos)
Viorel are degete mult mai lungi și mai subțiri pentru proză și reportaj. Sunt inegale. Există poeme bune, care m-au dus cu gândul la poezia americană. (Anca Șerban Gaiu)
Cred că scrie pentru propria plăcere. Ascultat și plăcut. (Nelu Păcuraru)
Îmi era dor de o poezie cu rimă. Abia aștept autograful. (Ioan Gh.Tofan)
Un tigrișor botoșănean. Mi-au plăcut textele. Are ceva din Borges și Blaga. (Adi Secară)
E un grupaj inegal. Poezia nu trebuie să fie nici clasică, nici experimentală. Trebuie să placă unui public avizat, dar nu criticilor literari. Prima parte a fost foarte bună. (Iulian Mardar)
Sunt texte de o sensibilitate extraordinară. Încearcă să țină tigrul în frâu. Poate acolo nu iese. (Valentin Dragoș)

Vineri, 5 aprilie, orele 18,00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Leonard Matei.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Înot la verticală

Inspirată de un film documentar premiat cu Oscar, „Free solo”, un film despre un cățărător celebru, Alex Hannold, Anca a oferit vinerea trecută un adevărat spectacol de free poetry. Pasionată mai degrabă de discursul poetic decât de închegarea versurilor într-un poem unitar, Anca a părut un DJ care a remixat poezia la niște platane imaginare. Reacțiile au fost diverse, Chopin reintrepretat de postmodernitate nu e pe gustul tuturor. Dar a fost apreciat, la unison, curajul de a experimenta ceva nou. Privind la istoria poeziei din ultimul secol, e greu de zis ce rămâne dacă am îndepărta experimentul.
 
Are o versatilitate lirică de invidiat. Sunt variațiuni pe o temă enunțată, dar nu prinde nimic din titlu. Au muzicalitate, cadență, mici spații lirice inedite. Dar nu au finalitate. (Stela Iorga)
E o monotonie sâcâitoare. E un soi de delir dezlânat. În unele părți e gratuit. (Ion Avram)
Poemul Free Solo III l-am citit ca pe o incantație. Asimilează suprarealismul. Timpurile verbelor nu sunt alese potrivit. Unele imagini sunt niște scântei care ajută să mergi mai departe. Se întoarce la anumite metafore. (Simona Toma)
Merită o analiză cu pixul. Sunt versuri remarcabile. Îndrăzneală, siguranță. Undeva e o intervenție neavenită. Sunt și versuri care pică în banal. Îmi place direcția în care merge, dar aș vrea să fie mai adunată. (Marius Grama)
E un record de versuri care mi-au plăcut. E proaspătă. Scrise cu talent și inteligență. Nu are în vedere cititorul. Cam trebuie explicată. E o încercare de înot pe verticală. E un fragment de poezie pură. Încă n-a ajuns la liman. E o încercare care mi-a plăcut. (Iulian Mardar)
O ascult pe Anca de ani buni. Are muzicalitate. Intră într-o transă artistică. E sentimentală, romantică, dar își păstrează luciditatea. Îmi sună muzical. E foarte plăcută auzului. (Nelu Păcuraru)
O litanie în proză care se vrea lirică. Și reușește, dar nu întotdeauna. (Ioan Gh. Tofan)
E lupta dintre spiritualitate și religie. Te revolți, dar ai crezurile tale. Îi place. (Valentin Dragoș)
E un manuscris care propune multe. (Adi Secară)
 
Vineri, 29 martie, orele 18, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Viorel Ilișoi.
Andrei Velea

ZIARISTUL ROMÂN – EL ESTE

Viorel Ilișoi

Vinerea trecută, cenaclul Noduri și Semne s-a implicat în prezentarea cărții Cele mai frumoase reportaje a lui Viorel Ilișoi, apărută în 2017 la Editura GRI din București. Evenimentul s-a desfășurat în sala de festivități a Casei Serfioti, sub bagheta moderatoare a lui Cezar Amariei și cea comentatoare a lui Andrei Velea și Victor Cilincă, secondați îndeaproape de autorul protagonist care, cu verva-i bine cunoscută, a ținut un veritabil curs de reporteristică, iar povestirile și observațiile sale, condimentând întâmplarea, au declanșat hohote de râs, aplauze și chiar lacrimi,     demonstrându-ne spusele criticului literar Daniel Cristea-Enache din prefața cărții: Domnul Ilișoi este un om fericit. E atât de pasionat de ce face, încât suportul (dacă nu beneficiul) material al activității profesionale a devenit irelevant. Un adevărat jurnalist nu scrie pentru bani; pentru avantaje materiale; pentru resurse și putere. Un jurnalist scrie pentru că nu poate face altfel. Viorel Ilișoi e atât de înrobit meseriei lui, încât și-a modelat viața cu ea. Ziaristul român – el este.        

Întâmpinând cartea, Andrei Velea s-a arătat, printre altele, frapat de calitatea scriiturii și de literatura din reportaje, iar Victor Cilincă a subliniat că Viorel Ilișoi este catalogat ca fiind cel mai bun ziarist de reportaj din România, asemuindu-l cu Dickens, Defoe sau Hemingway și menționând că multe reportaje au fost preluate și în străinătate: Franța, Germania, Italia, Israel etc.   

Poetul Cristian Pavel a ținut să arate că, dincolo de umor și spontaneitate, Viorel Ilișoi are multă veridicitate, flash-uri din realitate culese, realizate și transmise cu măiestrie și nu se cantonează într-un stil anume.  

Membrii cenaclului prezenți – Anca Șerban Gaiu, Simona Toma, Victor Cilincă, Marius Grama, Stela Iorga, Cristina Dobreanu, Gelu Ghemiș, Leonard Matei, a.g. secară, Andrei Velea - și grupul de fani ai autorului au solicitat autografe și au participat direct la întreținerea unei atmosfere de eveniment cultural autentic.

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,30, lectură și flash literar: Victor Cilincă.

Viorel Ilișoi, Victor Cilincă, Andrei Velea

Viorel Ilișoi, Victor Cilincă, Andrei Velea și Cezar Amariei

 

Orfeu nu-i "up to date"

foto: Mihăiță Caranicola

Vineri a citit iar Viorel Ilișoi, dar a și reușit, pentru că nu s-a întîmplat nimic neprevăzut, n-a leșinat nimeni ca la proza sa reportaj. De această dată a ales să ne citească serios, adică poezie. Unii dintre cei prezenți au fost luați prin surprindere de schimbarea tonului, se așteptau să asiste la o altă rundă de chicoteli la poalele bradului împodobit. Iată părerile împărțite! 

Ion Avram, referindu-se la poemul (pe care l-am ales să-l expun fragmentat și în neîntregime) Scrisori către Orfeu, a spus că i-a adus aminte de poezia lui Whitman, poate prin curgerea sa, poate prin transpunerea ideilor autorului într-un univers vegetal.

(...)Să nu uiți ziua aceea de la început,/ asemeni aceleia de pe urmă,/ când moartea umbla prin noi/ împrăștiind ploi binecuvântate(...)

Anca Șerban-Gaiu a considerat că există expresii prea banale, prea multe pronume, mult prea arhaic și că nu sunt texte „up to date”.

(…)Alunecam pe sub pielea de lumină/ a străzilor somnambule, târzii…/ce bine era că eram singur în/ mirosul de iarbă și de rafinării!//Cerul era tapițat pe parbrizuri,/ expus în vitrine ca o marfă de rând(...)

Carmen Neacșu a simțit un crescendo emoțional și a concluzionat că trebuie să poți urca acolo unde vrea autorul să te ducă.

(...)Trupul meu/ va pleca de la mine,/ mă va părăsi hoțește/ și nici măcar nu se va face iarbă,/ iarba care scrie toate cărțile lumii(...)

Cristina Dobreanu a remarcat, per ansamblu, o aplecare spre versificație, că nu lipsește profunzimea în texte, doar că ar fi neexploatată în adâncime, că există talent, că ar mai fi nevoie de ceva contrast, de mai multă tensiune.

(...)Părul tău despletit adună, ca un năvod,/ peștii morți din orașul lichid./ Dama cu camelii înroșește tot cerul,/ sângele ei gâlgâie în fântâni părăsite,/ nimic, nimic nu mai este firesc,/ dar poemul își întinde hotărât ploile peste nisipuri/ ca și cum obrazul tău s-ar lăsa prima oară/ mângâiat de cuvinte.

Tudor Neacșu a calificat textele drept  „o poezie de nivel înalt, de cea mai bună calitate, cursivă, neforțată”.

Și dacă tot s-a încheiat cronica așa, astăzi ne va citi Tudor Neacșu tot la “Viața Liberă”, pe la orele 18 trecute fix.

                                                                             Simona Toma

 

Foto: Mihăiță Caranicola