Săptămâna trecută prozatorul Ioan Gh. Tofan ne-a citit o poveste de navigator. „Rătăciţi prin Europa”, după cum am aflat de la autor, este o povestire reală cu peripeţiile celor ce îşi urmează destinul pe mări şi fluvii. Cei prezenţi la şedinţă au spus că textul a fost prea lung, că s-au pierdut printre detalii.
Anca Şerban-Gaiu: „Un jurnal de călătorie bine scris, coerent, mai e puţin până la literatură, mi-aş fi dorit să aibă mai multă savoare”.
Andrei Velea: „Ar trebui să mai renunţe la bucăţi din material, pentru că în proză e nevoie şi de respiraţie şi e foarte important să fii scurt. Autorul se simte obligat să consemneze povestea reală în detalii, dar literatura nu e oglinda fidelă a realităţii”.
Aurelia Grosu: „Trebuie creată emoţia într-un roman, într-o povestire”.
Carmen Neacşu : „ M-am rătăcit în poveste, am observat cadre reuşite cu marea, mi-a lăsat o senzaţie de sete şi de foame”.
Ion Avram, declarându-se mai sincer vorbind despre proză, a despicat textul în mai multe bucăţi arătându-i autorului unde sunt pasajele frumoase descriptive care duc spre literatură, unde anume suferă textul prin limbajul prea tehnic semănând cu un raport de cursă.
Octavian Miclescu a spus că este firesc să nu se găsească emoţie, pentru că autorul e robul exactităţii, că ar trebui „ să lase gândul mai liber” în scris,… „se mai observă de această dată unele lucruri mai curajoase în limbaj”.
Cristina Dobreanu: „Un text înalt sau adânc depinde de construcţia interioară a autorului, de viziunea lui asupra lumii...dacă textul e plat, se vede viziunea plată a celui ce a scris, dar există talent”.
Victor Clincă: „Pare a avea personaje care ar putea fi interesante; nevoia de a da detalii intră, din păcate, şi în dialoguri; autorul caută să aşeze lucrurile ca în teatru, pare un fel de lecţie prin detaliile tehnice”.
A consemnat Simona Toma.
P.S. Astăzi, de la orele 18,00, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, ne citeşte Victor Cilincă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu