în geam am o floare/ şi vecinii uită să ajungă acasă/ o floare o floare care creşte/ şi care nu poate fi ocolită/ este aşezată în poziţia aceea/ din care nu se mai vede nimic/ pe undeva lumânările decorative suferă/ cărţile şi vişinata se simt date la o parte// o floare în geam am o floare/ cu frunze lucioase neobişnuite/ şi din ea se respiră până la sufocare/ o floare. o floare (Matei Leonard – am o floare)
Matei Leonard s-a bucurat de o prezenţă deosebită: 18 membri ai cenaclului, unii dintre ei veniţi tocmai din diaspora.
Comentariile au fost pe măsură şi cuprinzătoare. Iată:
„Poeme cu mesaj încifrat care te introduc, mai degrabă, în starea de poezie, decât în conţinutul lor.” (Anca Şerban Gaiu)
„Îmi amintesc că am citit un volum de versuri foarte reuşit al lui Matei Leonard; din grupul prezentat în seara aceasta, doar un poem pare mai reuşit – cel intitulat «Aici se cuvenea să fie gard» - restul par scrise prea dintr-o bucată, fără să se ia, parcă, în serios.” (Tatiana Nona Ciofu)
„Poeme marcate de o uşoară emfază şi teribilism liric redate, poate, cu prea multă detaşare şi prea mult joc, tributare postmodernismului care nu vrea să-şi asume un tragism clasic ori trăiri extreme.” (Stela Iorga)
„Faptul că a creat o anumită stare este ceva firesc pentru Matei Leonard; este în stilul său clasic cu care ne-a obişnuit – de data aceasta, chiar mai reuşit; ciudăţenia elementelor creează starea, atmosfera.” (Andrei Velea)
„Are calitatea de a privi cu lupa şi... are muzicalitate.” (Carmen Neacşu)
„Riscă foarte mult încercând să încifreze exagerat mesajul; nu mai ajungi să vezi clar expunerea; se vede că a tras de un nonconformism ce aminteşte de suprarealism.” (Octavian Miclescu)
„Îmbinarea între cotidian şi lumea naturală transmite o conexiune între vechi şi nou, între interior şi exterior, între vis şi realitate.” (Ioana Andrada Tudorie)
„Are versuri care şochează prin trimiterea la o realitate neobişnuită, lipsită de sens; are şi zone mai diluate.” (Cristina Dobreanu)
„Vrea să pară cât mai simplu, cât mai nuanţat; pare a fi elegant fără să-i pese; poemele sunt simpluţe, nu dau starea de poezie.” (Radu Vartolomei)
„O poezie destul de încifrată care te obligă să o reciteşti.” (Ioan Gh. Tofan)
„Îmi amintesc că am citit un volum de versuri foarte reuşit al lui Matei Leonard; din grupul prezentat în seara aceasta, doar un poem pare mai reuşit – cel intitulat «Aici se cuvenea să fie gard» - restul par scrise prea dintr-o bucată, fără să se ia, parcă, în serios.” (Tatiana Nona Ciofu)
„Poeme marcate de o uşoară emfază şi teribilism liric redate, poate, cu prea multă detaşare şi prea mult joc, tributare postmodernismului care nu vrea să-şi asume un tragism clasic ori trăiri extreme.” (Stela Iorga)
„Faptul că a creat o anumită stare este ceva firesc pentru Matei Leonard; este în stilul său clasic cu care ne-a obişnuit – de data aceasta, chiar mai reuşit; ciudăţenia elementelor creează starea, atmosfera.” (Andrei Velea)
„Are calitatea de a privi cu lupa şi... are muzicalitate.” (Carmen Neacşu)
„Riscă foarte mult încercând să încifreze exagerat mesajul; nu mai ajungi să vezi clar expunerea; se vede că a tras de un nonconformism ce aminteşte de suprarealism.” (Octavian Miclescu)
„Îmbinarea între cotidian şi lumea naturală transmite o conexiune între vechi şi nou, între interior şi exterior, între vis şi realitate.” (Ioana Andrada Tudorie)
„Are versuri care şochează prin trimiterea la o realitate neobişnuită, lipsită de sens; are şi zone mai diluate.” (Cristina Dobreanu)
„Vrea să pară cât mai simplu, cât mai nuanţat; pare a fi elegant fără să-i pese; poemele sunt simpluţe, nu dau starea de poezie.” (Radu Vartolomei)
„O poezie destul de încifrată care te obligă să o reciteşti.” (Ioan Gh. Tofan)
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, va citi poeta Stela Iorga.
Ion Avram
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu