vineri, 20 octombrie 2017

Cronică de cenaclu: Proză șampanizată



(…) După un entuziasm aproape copilăresc, privesc în jurul meu fără să înţeleg. Harnaşamentul de pe mine apasă din ce în ce mai greu. M-aş lepăda de câte ceva, dar nu ştiu de unde să încep. Trag de câteva şnururi de piele fără succes. Un nor de praf depărtat ce creşte constant îmi atrage atenţia. Curios, las alte preocupări şi mă îndrept cu paşi repezi spre coloana alburie. Din colbul drumului, şiruri nesfârşite de soldaţi romani răsar în pas cadenţat. E o întreagă legiune! Mă privesc nedumerit de ce sunt îmbrăcat la fel. Oare m-am rătăcit, sau am dezertat? Orice s-ar întâmpla, onoarea trebuie salvată! După o scurtă alergare, mă înfig cu tupeu în front. (…)
(Viorel Crăciun - BOABA DE STRUGURE sau Arta înţepenirii la români)
Viorel Crăciun şi-a făcut intrarea în cenaclu cu două proze - una scurtă şi una ultrascurtă - care au fost primite foarte bine, în pofida emoţiilor şi îngrijorării autorului.
„O proză sprinţară, pigmentată cu umor şi cu un argou bine condus; are stilul conturat deja şi vioiciune în exprimare; este atractivă şi amuzantă; ar fi interesant un ciclu de astfel de proze scurte; textul îşi păstrează tensiunea şi îmbată cititorul ca o şampanie savuroasă.” (Stela Iorga)
„Are har şi umor şi, pe ici pe acolo, chiar pasaje poetice.” (Ioan Gh. Tofan)
„O proză excelentă; are ceva din umorul englezesc necoroziv; modul cum foloseşte epitetele este de bun augur; are o eleganţă a stilului; se vede că este un scriitor născut, nu făcut.” (Victor Cilincă)
„Aş asocia textul cu sintagma celebră râsu'-plânsu'; pare potrivită pentru acel tip de carte de vacanţă de care, unii dintre noi, poate-şi mai amintesc; are unele subtilităţi, dar şi mult de lucru.” (Gabriel Gherbăluţă)
„Are stilul bine format; atenţie la inadvertenţele de timp/ epoci.” (a.g. secară)
„Text cursiv; tema nu impresionează; este atractiv, trezeşte curiozitatea; glumiţele marinăreşti alternează cu unele sofisticate; un Ion Creangă urban, modest; are şi mici fragmente poetice.” (Marius Grama)
Semnalăm, cu această ocazie, apariţia cărţii „Şase oameni de hârtie” a prozatorului Dimitrie Lupu, la EDITURA (E9) NOUĂ din Bucureşti. Felicitări!... şi aşteptăm cu nerăbdare lansarea.

Astăzi, la ora 18,00, va citi Cristina Dobreanu. 
Ion Avram

vineri, 13 octombrie 2017

Cronică de cenaclu: Personaje vii în spațiu înțepenit


(…) Privi fascinat sânii planturoşi ai divei, struniţi ca doi armăsari, părând însă gata să scape de strânsoarea rochiei fără umeri. Păşi încălţat peste marginea havuzului. Ea îl văzu şi se opri, îndreptându-şi spatele gol. Ajuns în dreptul ei, întinse mâinile tremurânde, dar nu îndrăzni s-o atingă. Se mulţumi să mângâie aerul care o înconjura, de parcă ar fi modelat-o cu mâinile, ca pe o păpuşă de lut. Apoi urmări, nu prea mirat, metamorfoza. Părul bogat şi lung al blondei platinate se scurtă, iar pe frunte îi crescu un breton. Trăsăturile feţei se modificară treptat, lăsându-l să vadă… chipul Marianei.(…)
(Pe malul de lut al fluviului - fragment)

Prozatorul Ioan Gh. Tofan a prezentat capitolul Cu Anita Ekberg în Fontana di Trevi, din romanul în lucru Pe malul de lut al fluviului (Călătorii paralele II). Redăm din comentarii:
”A reuşit, nu prin explicare, ci prin eticul însuşi, prin personalizarea unui anumit tip de inşi care se caracterizează prin modul cum se comportă şi vorbesc; să fie un pic mai liber în exprimare, pentru că lucrează prea strâns şi cu detalii multe; are atmosferă; dorinţa de a exprima o exactitate îl deserveşte; are condei - să-l lase mai liber, cuvântul - să zburde, să ţopăie; adunarea informaţiei şi folosirea ei este de bun augur, cheamă cititorul la text; personajele sunt vii, dar spaţiul este redat ţeapăn; se vede că, la el, arhitectura scrisului este nativă, dar prea o forţează să treacă prin nişte porţi mentale.” (Dimitrie Lupu)
”Am urmărit greu textul; descrierile prea lungi devin plictisitoare, neatractive; nu are suspans; prea puţin pentru cât text a fost.” (Ilie Răpcianu)
”Prea multe detalii în descrieri; pasajele de realism magic sunt incitante; pregăteşte prea mult punctual culminant.” (Simona Toma)
”Se vede că a evoluat; explicaţiile cu care vine, chiar şi după finişul naraţiunii, îl deserves.” (Viorel Crăciun)
”Deranjează preţiozitatea detaliului; nu are transfigurare şi tensiune artistică; enumerările de detalii nu sunt relevante într-o arhitectură a emoţiei, a esteticului.” (Stela Iorga)
”Rigurozitatea cu care lucrează textul vine din firea autorului şi e greu de luptat cu asta; scrie mai fluent şi mai bine ca până acum.” (Anca Şerban Gaiu)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Viorel Crăciun.
Ion Avram