 |
| foto: a.g.secară |
Andreea Violeta Bobe a citit vineri și m-am cutremurat. Cutremurarea
nu a venit din horror-bilitățile
profund fabricate de dragul artei scrisului, ci din demonstrația intertextului
care arată că adolescența sau, mai bine zis, postadolescența poate naște furii și
revolte delirante. Textele sale, cele care aduc a proză, pentru că nu voi spune
nimic despre cele care aduc a poezie, au un personaj central- Llerg, un
semidemon depresiv cu tabieturi, un furibund posedat de insomnii sub tratament
cu ceai de tei și “pastile cu gust de depresie”. Acest semidemon omoară în
tulburările sale schizo-afective vreo câteva alte personaje cu drujba sau cu
fierăstrăul sub amenințarea “ O să vă omor pe toți, pe toți o să vă chinui.
Nimeni nu va scăpa de tăișul drujbei mele !”. Încerc să dau la o parte
gîndul că ar fi o intenție cu un miez de adevăr pe undeva, pentru că în fragmentul
“Portret” autorul printr-o înșiruire de întrebări retorice îl reabilitează pe
Llerg și, poate, e doar o manieră de a intra în pielea personajului (dacă ar fi
așa, ar fi bine)- “Cine spunea că cei răi nu sunt în stare să deosebească
frumosul de urât sau să se bucure de micile plăceri ale vieții ? Oare cel
care ucide cu sânge rece nu poate să transforme acest mod de viață într-o
artă ?”. Ei bine, făcând un salt într-un alt fragment, găsim adevăratul
portret al personajului care dovedește particularități efeminate -“Dintr-un
sertar al noptierei a scos o oglinjoară, câteva cosmetice. Părul lung, roșcovan,
stufos l-a strâns coc pentru a se machia. Fața albă, fină, ca de porțelan nu
avea nevoie de fond de ten. Buzele subțiri, moi, rozalii au fost întâi pudrate,
apoi date cu gloss discret. La urmă de tot a aplicat un strat de mascara. Și-a
desprins pletele. Le-a pieptănat, le-a periat. Părul rămas între zimții de
plastic strălucea ca o bijuterie”.
Dintre cei care au vorbit despre texte, Ion Avram a spus că sunt texte
chinuite scrise la furie dintr-o ambiție și nu e vorba despre un talent
literar, chiar dacă, dintr-o scăpare de sub control, scapă în literatură și
Stela Iorga a spus că-i o încropire a ceva, pentru că are doar niște elemente
amestecate într-un alambic.
Simona
Toma
P.S. Vineri, 25 octombrie a.c., la orele 13,00, în mansarda Centrului
Cultural “Dunărea de Jos”, se lansează C’ArtEsența cu numărul 15 semnată de
Nicoleta Onofrei și fiindu-i alături cu mic și cu mare, ședința de cenaclu se
va desfășura pe alte criterii, în alt loc și pe scenariul colegei noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu