“Cum să nu mierlești”
este o piesă în două acte semnată și citită săptămâna trecută la noi de Paul
Albert Berenștain. Titlul pare un răspuns dat lui Boris Vian la “N-aș prea vrea
ca s-o mierlesc” (“Je voudrais pas crever”),
dar, după lectură, îți dai seama că e doar o apropiere întâmplătoare. Ion Avram a spus că e o piesă suficient
de modernă, savuroasă și plină de vervă; i-a adus aminte de Ivan Turbincă, are
tot ce-i trebuie pentru a fi primită cu bine de cititor sau publicul din sală,
că limbajul este influențat de stilul englezesc, un umor subtil în replică. Stela Iorga a fost uimită și mulțumită
de vioiciunea, cadența și rapiditatea replicilor, are o vagă afiliație
americană și, pentru că apare și un cor „grecesc”, i-a adus aminte de Woody Allen,
probabil de aici apare și concluzia ei că “miza textului e hollywoodiană”. Carmen Neacșu a fost fascinată de îndemnarea
deosebită de care dă dovadă autorul.
Anca Șerban Gaiu a remarcat inteligența textului prezentă în toate textele
citite de Paul. Cristina Dobreanu
zis-a că e o piesă cursivă, dinamică, că există umor, dar totuși lipsește
literatura; e o piesă ușurică. Anei
Maria Panagatos i-ar plăcea să vadă piesa și a observant că proza citită de
Paul, de până la această dată, a fost doar o cale spre dramaturgie. Radu Dragomir i-a sugerat să mai scoată niște replici din actul doi (yep!). Gelu Ghemiș a observat că piesa a
început să treneze spre final și Ionuț
Vasile a declarat că autorul este talentat, pentru că are o îndemnare a
scrisului care se dobândește în timp, “parcă ar fi scris de-o viață, ceea ce nu
poți spune, dacă îți amintești vârsta lui”.
Paul Albert Berenștain
are umor în scris și a reușit din nou să ne binedispună. El știe să
construiască, adică știe ce să scrie și cum să scrie. Piesa, care
a făcut subiectul ședinței de săptămâna trecută, ar mai putea continua, pentru
că unele replici dau, prin repetiție, un suspans care nu duce spre o
finalitate, nici măcar una intuită. Aș mai zice că e prea multă mișcare scenică
și că personajele își spun replica scurtă și parcă ar pleca din scenă prea devreme;
cum Moartea cheamă “un ajutor” prin telefon și acesta nu apare sau se prea
poate să-I lipsească o scenă, dar Paul știe
mai bine ce are de făcut. Succes!
Simona
Toma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu