Vinerea trecută s-a petrecut o nouă şedinţă de cenaclu „Noduri şi Semne”. A citit Ion Avram o proză scurtă şi-un fragment din romanul în lucru, „Fluviul de piatră”.
Înaintea lecturii, aşa cum se anunţase, Victor Cilincă l-a prezentat scurt pe Gabriel García Márquez. El a reuşit să împartă celor prezenţi o declaraţie de mare admiraţie față de scriitorul columbian, care a deschis o noua poartă spre evoluţia romanului.
Mă voi întoarce la Ion Avram, spunând că lectura sa nu ne-a luat prin surprindere. Acesta nefiind un lucru rău, pentru că ne-am aşteptat să avem o seară frumoasă. Pot spune că părerile, într-o anumită măsură, par a fi rostite de aceeaşi gură. Ioan Gh. Tofan şi-a adus aminte de drumurile spre "ţară", de copilărie. Stela Iorga a remarcat duioşia autorului aplecată în texte şi faptul că acţiunea nu este scăpată deloc de sub condei. Marius Grama l-a văzut pe Ion Avram îmbrăţişându-şi copilăria, într-o avalanşă de sentimente calde, cu adevăruri redate simplu, fermecător, care-ţi taie respiraţia. Carmen Neacşu a fost prinsă în muzicalitatea textelor. Gândindu-mă la asta, cred că propoziţiile scurte, de multe ori eliptice de subiect, de predicat, dau un ritm muzical aparte. Victor Cilincă şi-ar dori să-l vadă pe Ion Avram tradus, pentru că, după părerea lui, cele scrise pot încăpea în orice colţ al lumii, chiar şi într-o antologie, fără prea mari eforturi făcute de un traducător.
"Că şi el, salcâmul, m-o fi privind cu ochii lui de salcâm şi-o fi gândind cu gândurile lui de salcâm: Iată omul meu cel singur!, o fi gândind. Cum umblă el de acolo-acolo prin ogradă cu gândurile lui de om, privind stânga, dreapta cu ochii lui de om! Privindu-mă. Că-l ştiu de când se căţăra după cuiburi îmbrăţişându-mă, îmbrăţişându-l cu ramurile". (Ion Avram)
Simona Toma
P.S. Astăzi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul cotidianului „Viața liberă”, ne citeşte Marius Grama. Şi, după noua regulă, Stela Iorga pregăteşte ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu