Despre vorbitul în public

Liviu Iulian Cocei

În stilul său caracteristic, riguros și totusi destins, Liviu Iulian Cocei a supus reflecției tema vorbitului în public.  Autorul nu-și propune însă o analiză minuțioasă și complexă ci încearcă doar să schițeze în mare tema, care ar fi necesitat de altfel o dezvoltare mai amplă.  Deși se spune că frica de a vorbi în public este a doua mare teamă a omului contemporan, după teama de moarte, totuși în zilele noastre se vorbește foarte mult: la televizor, în parlament, la tot soiul de conferințe și work-shop-uri, între discursul protreptic din antichitatea greacă (prin care auditoriul era îndemnat să-și însușească o anumită filosofie de viață) și  public speaking-ul actual nefiind prea multe afinități. Vorbitul în public presupune o anumită autoritate care se impune firesc prin conștiința de sine, prin zestrea culturală și spirituală a vorbitorului. Retorică dar și etică, oratorie dar și onestitate intelectuală, subliniază Liviu Iulian Cocei în finalul eseului  A comunica, a conduce, a îndemna. Și daimonul întrebărilor abia a fost stârnit.

 
Prozatorul Victor Cilincă este oarecum nemulțumit de abordarea prea filosofică a temei, sugerându-i autorului mai multă precizie și o perspectivă mai personală. În aceeași idee, Ion Avram consideră că eseul lui Liviu Iulian Cocei suferă de o anumită rigiditate a referințelor filisofice, iar Matei Leonard confirmă nevoia exemplificărilor concrete. Pentru Anca Șerban subiectul este incitant, de acutalitate și necesar de a fi dezbătut.

În cadrul rubricii flash, Matei Leonard a analizat structura stilistică a poetului Ilarie Voronca.

Astăzi, 27 ianuarie, ora 18:00, la sediul cotidianului Viața Liberă, Anca Șerban ne va citi poezie, iar Paul Budeanu va prezenta flash-ul literar.

Matei Leonard

Premiul Nobel, de Ion Avram

La început a fost visul

 

Ion Avram

 Ion Avram este mai ales un creator de atmosferă. Nu are ambiţia de a ataca frontal teme mari şi abisale. Nu întâmplările, nu structura poveştii, nu labirintul ideatic sunt punctele forte ale prozatorului, ci stilul, poetica, modul cum alternează propoziţiile lungi cu cele scurte, fragmentând cursivitatea textului pentru a urma ritmul sacadat al unei sobre interiorizări.

Povestirea Premiul Nobel, dedicată prietenului său Victor Cilincă, mută însă accentul pe mesaj, încât stilistica inconfundabilă a prozatorului pare sa nu mai fie atât de evidentă. Iar mesajul este simplu: puterea continuă a omului de a visa, de a se închipui un cavaler, împărţind dreptatea şi salvând frumuseţea lumii, sau un mare scriitor recâştigând inima iubitei. Între ridicol şi sublim nu este decât un pas. Şi nu se ştie niciodată când visul se poate converti în raţiune de a fi.

  

Poetului Marius Grama nu-i este foarte clar cum se succed planurile, dar povestea i se pare captivantă şi destul de bine scrisă. Ana-Maria Panagatos observă, de asemenea, că ar fi fost necesară o delimitare mai clară a planurilor, şi apreciază autenticitatea personajului Ilie Mureşan. Textul i se pare oarecum straniu lui Victor Cilincă, nu foarte bine controlat, cu mai puţine expresii metaforice decât de obicei, dar emotionant, iar poeta Stela Iorga remarcă puterea lui Ion Avram de a crea atmosferă, de a reda în câteva cuvinte cadrul atemporal al satului.

La rubrica flash, Victor Cilincă ne-a prezentat romanul Teodosie cel Mic, de Răzvan Rădulescu.

Vineri, 20 ianuarie, la sediul cotidianului ‘’Viaţa Liberă’’, Liviu Iulian Cocei ne va citi un eseu filosofic, iar Matei Leonard va prezenta flash-ul literar.

Cristina Dobreanu

Victor Cilincă