 |
| Liviu Iulian Cocei |
În stilul său caracteristic, riguros și totusi destins, Liviu Iulian Cocei a supus reflecției tema vorbitului în public. Autorul nu-și propune însă o analiză minuțioasă și complexă ci încearcă doar să schițeze în mare tema, care ar
fi necesitat de altfel o dezvoltare mai amplă. Deși se spune că frica de a vorbi în public este a doua mare teamă a omului contemporan, după teama de moarte, totuși în zilele noastre se vorbește foarte mult: la televizor, în parlament, la tot
soiul de conferințe și work-shop-uri, între discursul protreptic din antichitatea greacă (prin care auditoriul era îndemnat să-și însușească o anumită filosofie de viață) și public speaking-ul actual nefiind prea
multe afinități. Vorbitul în public presupune o anumită autoritate care se impune firesc prin conștiința de sine, prin zestrea
culturală și spirituală a vorbitorului. Retorică dar și etică, oratorie dar și onestitate
intelectuală, subliniază Liviu Iulian Cocei în finalul eseului A comunica, a
conduce, a îndemna. Și daimonul întrebărilor abia a fost stârnit.
Prozatorul Victor Cilincă este oarecum nemulțumit de abordarea prea filosofică a temei, sugerându-i autorului mai multă precizie și o perspectivă mai personală. În aceeași idee, Ion Avram consideră că eseul lui Liviu Iulian Cocei suferă de o anumită rigiditate a referințelor filisofice, iar Matei Leonard confirmă nevoia exemplificărilor concrete. Pentru Anca Șerban subiectul este incitant, de acutalitate și necesar de a fi dezbătut.
În cadrul rubricii flash,
Matei Leonard a analizat structura stilistică a poetului Ilarie Voronca.
Astăzi, 27 ianuarie, ora 18:00, la sediul cotidianului Viața Liberă, Anca Șerban ne va citi
poezie, iar Paul Budeanu va prezenta flash-ul literar.
 |
| Matei Leonard |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu