CRONICĂ DE CENACLU | Noir liric ( fără detectiv şi şoim maltez)

„Cine a omorât-o pe Lola, se va întreba cititorul…”, aşa a început Stela Iorga grupajul de texte, fragmente din „11 feluri în care a murit Lola”, o proiectată plachetă de versuri non-conformiste, experimentale, în seara de 10 februarie. Stela Iorga se joacă (întotdeauna serios) de-a Alfred Hitchcock, de-a Boris Vian, Gellu Naum, Michaux, propunând un pseudo-policier noir (nu prea am mai întâlnit aşa ceva în poezie), cu un personaj căruia mie mi-ar fi plăcut să i se spună Lola Poppins Braun, nu numai Lola Braun, cum a ales autoarea. Deoarece este ceva supercalifragilisticexpialidocious în acest excurs printr-o Floridă căzută pradă îngheţului de decembrie sau, şi mai exact unui „cold case” ( caz nerezolvat!)… încă din punct de vedere literar, spre ciuda poliţiei critice şi, poate, a zidului lui Trump!

Celor prezenţi Textul li s-a părut „abstract” (Paul Budeanu), „instructiv” (Gabriel Ghimpu), „gândit aproape matematic” (Marius Grama: „Propune o enigmă, cu mesajul că drumul contează, nu deznodământul.”), „gotic” (Liviu Cocei: „Lola pare să moară, dar de fapt CEILALŢI sunt morţi…”), „neobişnuit” ( Laurenţiu Pascal: „E cu totul altceva decât poezia pe care o ştiam la Stela Iorga!”)…

Poate Lola este un pic şi un alter ego al autoarei: „obiectele ei de suflet i se aşază de-a curmezişul şi nu o lasă deloc să trăiască, iar cele mai fioroase dintre toate cărţile ei, cărţile Lolei de suflet, care o devorează zilnic pe Lola, laolaltă cu toată colecţia ei de pantofi fermecaţi, care o duc fix la Marele Vrăjitor din Oz, astfel că de fapt Lola Braun nici măcar nu există în afara cărţilor ei, de parcă ar fi o banală literă, pe o plajă cu lei odihnindu-se la soare.”

Relaţia Lolei cu cărţile este de urmărit: „Din oasele translucide ale Lolei ţâşneau mii de cărţi, care zburau înspre ceruri, (…), unele ajungeau în diverse colţuri de lume, unele uitate şi de el, altele pline de biblioteci uluitoare…”

Astăzi, 17 februarie, la orele 18.30, citeşte A. G. Secară. Poezie sau teatru. 

Scris de  Luca H. Leone