Fiind programat să prezinte un fragment din romanul polițist Bushido pentru caralii precum și flash-ul literar, scriitorul Victor Cilincă
– punctual de felul său – se urcă într-un autobuz la fel de punctual. Când se
pregătește să coboare din autobuz, vede că unei bătrâne i se face rău, fiind
gata să se prăbușească. Cavaler din fire (fiind, de altfel, și necăsătorit),
colegul și prietenul nostru se oferă, fără a ezita, să o sprijine și s-o
conducă acasă, cu cele două sacoșe cu tot. Bătrâna merge greu și încet. Victor
merge, evident, la fel de încet și cu ochii pe ceas - din cauza punctualității.
În acest timp, noi îl sâcâim cu telefoanele. Când ajung în fața casei bătrânei,
deschid poarta și intră în curte, unde îi întâmpină, dând vesel din coadă, un
cățel de talie mică, foarte frumos, în timp ce el se așteaptă să apară și vreo
nepoată de-a bătrânei, de talie mijlocie, care, observând ce cavaler este, să-i
mulțumească clipind des din niște gene lungi. Când ajunge la cenaclu, prezintă
scuze și ne povestește ce v-am spus. Apoi, am trecut la ale noastre.
În cadrul flash-ului literar, ni s-a prezentat, la propriu, o colecție de
biblii, corane și alte texte sacre pe care le avea în geantă și pe care le-a
catalogat drept texte de referință și
surse de inspirație literară. Bibliile, majoritatea în format mic, sunt
dintre cele aduse în mod clandestin (fiind interzise în comunism) de vameși și
sunt scrise în franceză, engleză, rusă și română (unele – chiar ilustrate). Cea
în limba română, apărută după revoluție, cu binecuvântarea IPS Teoctist – cum
ne-a informat Victor Cilincă – de la care am mai aflat că, în Istoria literaturii românești din 1929,
Nicolae Iorga se referă la Biblia lui
Dosoftei, pe numele său adevărat Dimitrie Barilă, născut în 1624 – lucrare
în care găsim o încercare, foarte complicată, a lui Dosoftei
de a scrie psalmii românești, psalmi ai lui care nu sunt deloc o traducere
exactă; nu numai ca text nu este exactă traducerea, dar nici măcar scrisul nu
este exact. Și, poate, tocmai aceasta îi face frumusețea: recunoști în psalmii
lui Dosoftei o poezie populară – și, de aceea, Dosoftei ar trebui să intre în
orișice antologie și, aș zice, potrivit cu timpul lui, căci ar părea altfel un
blasfem să capete un loc pe care Alecsandri nu are dreptul să i-l dispute.
Flash-ul a culminat cu selecții din Cântarea
cântărilor și Surele – poezie/
literatură de înaltă clasă din care s-au inspirat mari scriitori precum
Bulgacov, Dostoievski, Stefan Heym, Faulkner etc.
Din lipsă de timp, fragmentul din romanul polițist s-a propus să fie citit și analizat on-line.
Ion Avram
Astăzi, la ora 18,30, citește poeta Anca Șerban Gaiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu