Cronică de cenaclu: Demilog. O poezie a haremului

şi nu te mai mâţâi atâta cu iubirile tale/ iubeşti şi atât/ fără grade de comparaţie/ şi fără haine deasupra/ doar cu nenorocitul acela de măr/ pe care l-ai şterpelit de pe tarabă/ şi eventual cu mine pe post de suport/ al ultimei lumânări bătrâne (Gabriel Gherbăluţă - 6 nod)

prea mult te încrezi în picioarele alea filistine/ pe care ţi le desfaci ca evantaiele pictate cu ideograme/ pe hârtia lor îţi voi desena amurgul în haiku-uri cât boabele de orez/ te voi învăţa acele kanji/ care îmi bântuie somnul preludiului/ până când ţi se va face dor mă/ dor să ţi le răsfoieşti pe săturate/ după ce mă vor lăsa mâinile (Gabriel Gherbăluţă - 2 pod 1)

”Texte oarecum biografice; m-au trimis cu gândul la Godot al lui Beckett; găsim şi o uşoară zeflemea intelectuală; unul dintre pasaje reprezintă o întreagă istorie a omenirii. Sunt publicabile; o să-i fac o ofertă.” (Valentin Ajder - editor, Editura EIKON)
”O poezie excesiv de declamativă; are o urmă de emoţie, dar predomină jocul, superficialul; i-aş fi dorit mai multă profunzime; prea multă oralitate care sufocă emoţia; prea sclipicioasă; podoabe în exces; să fie mai esenţializat, mai concentrat.” (Stela Iorga)
”Nu-i dialog, nu-i monolog, ci un demilog; pare a-şi fi schimbat stilul: e mai viu, mai unitar; o poezie a rockului de azi; o poezie nu a yingului şi yangului, ci, mai degrabă, a haremului; le-ar trebui şi nişte ilustraţii.” (Victor Cilincă)
”Au un prea plin, un prea mult care le fac obositoare şi le disipează emoţia.” (Simona Toma)
”O densitate prea puternică, sufocantă, dar se salvează prin imagini.” (Andrei Velea)
”Un textualism; text experimental - de aceea, nu poate fi nici reprezentativ; parcă autorul nici nu este acolo; nu mi-a trezit emoţia pe care o aştept; am căpătat boala intrării în atmosfera textului, dar aici nu a fost cazul, nu m-a atras; un text dens, dar de suprafaţă, nu văd o profunzime la care să mă raportez; tehnic, se vede că este lucrat, calculat, premeditat; efectele cad în latura prea încărcatului; pe lângă langajul habitual, are şi un soi de morbid; poezie generoasă ca ofertă, dar nu creează emoţie estetică; nu-i pot fi beneficiar.” (Iulian Grigoriu)

Astăzi, la ora 18,30, citeşte Victor Cilincă.

Ion Avram