Pentru seara din ziua naşterii Maicii Domnului, Anca Şerban Gaiu a adus şapte poeme, în care, ca poetă, s-a întrecut pe sine. Din păcate, după o oră de aşteptare, am decis să amânăm lecturarea acestora, din lipsă de combatanţi. Vorba lui Victor Cilincă: Poate că nu a fost destulă vacanţa de vară. Poate, ar mai fi nevoie şi de o vacanţă de toamnă, apoi - una de iarnă şi să reîncepem în primăvară, de Paştele blajinilor sau, mai încolo, la Paştele cailor, a mai glumit scriitorul, sclipindu-i pieziş o lacrimă.
Se mai întâmplă, cum s-a mai întâmplat, de altfel, de-a lungul celor treizeci şi patru de ani de existenţă a cenaclului - dar, parcă-ţi vine să întrebi, să strigi asemeni lui Nichita Stănescu: De ce nu sunteţi voi care sunteţi/ hai să ne facem casă, vă strig/ sau măcar loc pentru a dormi./ De ce nu sunteţi voi care sunteţi,/ De ce dormiţi în gangul unei stele/ de ce împrumutaţi raza/ de ce nu sunteţi şi care sunteţi?/ Tristeţea, această lene a vieţii noastre/ ea, tristeţea,/ de ce din pricina ei/ să nu fiţi voi, care sunteţi,/ să nu fiţi/ voi care sunteţi/ să nu. (Simţ)
Sau, să suspini, asemeni Ancăi Şerban Gaiu, în unul din cele şapte poeme plimbate cu emoţie şi nerăbdare pe Domnească: Toată tristeţea acestui oraş/ ne-a scămoşat ochii gurile/ ne-a pus în mâini cuţitul/ pâinea rugăciunilor/ ficaţii trestiei tăiate/ în strada mare (Toată tristeţea…)
Şi, pentru a dezice, parcă, nefericita zicere Galaţi - oraş cumplit de negustori, poeta a hotărât liniştită ca un obuz(vorba lui Ion Zimbru), că va veni cu poemele şi astăzi, şi oricând. Ba, mai mult, ne-a ademenit şi cu viitoare fragmente de proză. Şi, dacă noi, cei care suntem, nu vom dormi în gangul unei stele, poate, tiptil-tiptil, oraşul nu va mai fi total cumplit şi total de negustori. Şi, ca să nu uităm de unde am pornit, alipim cronicii şi o fotografie a lui Nichita Stănescu - naşul cenaclului nostru.
Astăzi, la ora 18,00, va citi poeta Anca Şerban Gaiu.
Ion Avram
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu