Poeme cu FERI

Marius Grama

În poemele prezentate vineri, Marius Grama a abordat, curajos, o temă grea: fericirea. Sau absența ei, după cum au remarcat mulți. E un subiect al cărui cadru de discuție e trasat de peste 2000 de ani în filosofie și care nu s-a schimbat foarte mult până azi. Și astăzi se vorbește despre fericire cam în același mod ca în Antichitate. Dar acolo unde filosofii, biologii sau psihologii nu mai aduc mare lucru, poeții pot arunca o lumină nouă!

Dacă aș vedea fericirea pe scara autobuzului, aș alerga după ea! (Ioan Gh. Tofan)

Un unghi foarte intelectualizat, mai mult epic decât liric. Parcă e demonetizată fericirea. E un univers tragic prin derizoriul fericirii. (Stela Iorga)

Demonstrația științifică lirică perfectă a faptului că fericirea nu există. (Adi Secară)

Un discurs mult prea cerebral în detrimentul părții lirice. Poate că în carte se va integra mai bine. Luate individual, aș fi vrut mai multă poezie. (Anca Șerban Gaiu)

Scris perfect! Autorul e sarcastic și dur. Poate datorită vârstei. (Viorel Crăciun)

Texte foarte frumoase, dar, parcă, prea liniare. În unele pasaje nu e nimic care să iasă în evidență. (Ilie Răpcianu)

Nu lipsesc ideile și talentul, dar e prea sigur pe el. Arată că încă nu știm ce este fericirea. (Cristina Dobreanu)

În texte nu se vorbește despre fericire. Accentul cade pe absența ei. Parcă lipsește o sclipire. Ar trebui mai puțin autocontrol.  (Octavian Miclescu)

Texte cerebrale, combinații inteligente de cuvinte frumoase. (Nelu Păcuraru)

Astăzi, la sediul Cotidianului „Viața Liberă”, orele 18, ne va citi prietena noastră, tânăra poetă Ioana Andrada Tudorie, care pribegește cu locul de muncă de-a lungul întregului continent.

Andrei Velea

Stiloul în bandulieră, vă rog!

MiNa Maria

În ședința de cenaclu de vinerea trecută am avut parte de o surpriză. MiNa Maria, o tânără de clasa a XI-a, ne-a citit fragmente din cele trei volume ale unui roman al său în pregătire. Dintr-o prezentare succintă am aflat că mai are în computer încă zece romane terminate. Cei prezenți, probabil ca mine, s-au gândit la parcursul scrisului propriu așezându-se cumva în defensivă. Ce poți face? Să încurajezi pofta scrisului și, cu multă răbdare, mai apoi să vezi unde se ajunge? Ei bine, lectura a fost una din cele reușite ale cenaclului. Mai ales că ne-am amintit de unele momente trecute în istoria ședințelor în care cu greu ne-am putut ține în frâu râsul, plânsul sau stiloul în bandulieră.

Pe un spațiu restrâns nu poți reda tot ce se spune într-o ședință de două ore, relatarea e un pic seacă, dar așa cum e, iată ce a notat cronicarul!

Are dialoguri firești cu noțiuni de mișcare bine fixate, probabil că vor ieși multe cărți, captivant, o atmosferă filmică frumoasă, nimic nu-i forțat. (I. Avram) Umor, cursivitate fenomenală, nota zece pentru poveste, e documentată, are instinct. (V.Cilincă) Pune prea mare accent pe acțiune, în proză trebuie o balanță între acțiune și meditație, meditația dă profunzime scrisului. (A. Velea) Are ingrediente pentru a deveni un prozator, are atenție la detalii și poftă de scris. (Anca Șerban-Gaiu) Bun venit! Și-a făcut o intrare onorantă în cenaclu. Are imaginație, urmărește cursul unei povești, de dragul acțiunii se pierde substanța, mi-aș fi dorit mai multe detalii. (M. Grama) Stela Iorga a atras atenția că se folosește un limbaj cu stereotipii și că ar fi trebuit, adică se impunea ca până la această vârstă să fi parcurs prin lectură clasicii literaturii polițiste. Mihaela Brumar, artist plastic, îi este profesoară la Cercul de pictură de la Palatul Copiilor, dumneaei ne-a împărtășit faptul că autoarea e pasionată și de desen, pictură, de poezie (tânăra prozatoare are și un volum de poeme publicat anul acesta, care este ilustrat cu desenele sale). Prin prisma desenelor, ne-a mai spus că autoarea știe să construiască un personaj. Eu, cronicarul, mai adaug că știe să și scrie.

Astăzi, de la orele 18,00, ne va citi Marius Grama, tot la sediul Cotidianului „Viața Liberă”.

Simona Toma

POEZIE DIN PAHARUL CU ZARURI

Leonard Matei

pompierii au fost alertați să prindă căprioara/ se lungise cât toată faleza și scăpa din prinsoare/ ca un elastic își trăgea când capul când copitele/ a scăpat de oameni de legi de câini și de umbre/ a murit de moarte bună/ pentru senzaționaliști asta era știrea cea mare (…)/ un copil fugit de acasă ar fi pus mâna pe ea (…)/ acum ne întrebăm unde putem găsi un înlocuitor pentru ea/ cred că o vom face mare din tablă (…)

(Leonard Matei – Căprioara de tablă)   

”Se vede la Leonard Matei o schimbare în mai bine, un pas înainte; m-au surprins poemele mai lungi, mai concrete, mai consistente; au mai multă poveste - nu mai sunt numai de stare; s-a mai maturizat, i-ar trebui mai multă coerență.” (Andrei Velea)

”Texte bine controlate, suprarealiste – deși, la el, o etichetă nu este necesară; are umor de mare calitate și o nebunie frumoasă; poemele sunt legate, are puterea de a simboliza; pe scurt: numai bune pentru o carte.”(Victor Cilincă)

”Vine cu un suflu nou; discursul este mai bine dozat; toate poemele au o poveste spusă într-un registru suprarealist; mesajul este unitar; au multă substanță, sunt încărcate de sens și scrise pe un ton degajat.” (Anca Șerban Gaiu)

”O creștere artistică – în sensul unei deschideri, de bun augur, către alte teme; sub pretextul unei ironii în surdină, atacă probleme serioase și tragice; are o cheie de umor în abordarea unor tragisme; își asumă teme majore într-un stil jurnalistico-suprarealist; un exercițiu stilistic remarcabil; ridică banalul la rangul de eveniment; și-a găsit un limbaj personal pe teme extrem de sensibile; își dă măsura talentului; o acutizare a conștiinței artistice, un dicteu liric bine realizat; arhetipează faptele și locurile.” (Stela Iorga)

”Poeme reușite; o schimbare care era de așteptat la Leonard Matei – pentru că începuse, deja, să caute și să se caute.” (Marius Grama)

”Textele din această seară îmi sugerează un pahar plin cu zaruri care au, fiecare, inscripționate cuvinte în loc de puncte și care, aruncate oricât, nu se îndepărtează de arealul personal.” (Viorel Crăciun)

”Era de așteptat acest salt; pare mai împlinit; ironia plus inteligența și talentul se completează bine; cu încă un grupaj asemănător, ar putea publica o nouă carte în care să se îmbine postmodernismul cu suprarealismul.” (a.g. secară)                                                                                                                        

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul Cotidianului „Viața Liberă”, va citi MiNa Maria.