De ceva vreme, colega noastră de cenaclu, Anca Șerban Gaiu, își încearcă pana (pixul sau tastatura) în teatru. Și îi iese! E foarte bine că citește mari nume ale teatrului contemporan în paralel cu primele ei încercări dramaturgice. Ceea ce ne-a prezentat vineri s-ar putea numi un „poem dramatic”. A surprins prin umor, printr-o anumită filosofie bine găsită, fără să exagereze și, înainte de toate, prin tematica pe care și-a propus-o. Anca nu renunță la poezie nici în teatru, ceea ce dă farmec replicilor. Așteptăm cu interes continuarea și prima reprezentație.
Oralitate specifică teatrului și un crescendo susținut. Crește bine și personajele se definitivează. Spumos pe alocuri. (Marius Chiru)
Este un „bau-bau” în teatru. Mai că-mi vine să mă las. E un poem dramatic absurd. Are umor și gingășie. Are filosofie de bună calitate. Are strălucire. Motanul pare din Bulgakov. E absolut scânteietoare ca scriitură. (Victor Cilincă)
Miza, deocamdată, nu am văzut-o, dar mi-e plăcut stilul vioi. Teme majore într-un registru minor. Un pariu reușit. Trebuie o poveste închegată. Eu nu aș vedea o miză minoră. Punctează bine cu umorul. (Stela Iorga)
M-a uimit. O împletitură foarte frumoasă. În spatele umorului e o dramă. Ești pe un drum foarte bun. (Carmen Neacșu)
Vreau să îmi iau bilet la această piesă. Un început puțin ezitant. Am reținut multe imagini și replici. Forte viu dialogul. (Iulian Mardar)
Bine ancorat în realitate. Epicul rezidă din succesiunea uluitoare a replicilor. Un dialog vioi și bine condimentat cu inserții poetice. (Ion Avram)
O atmosferă nonconformistă. Textul are fluență. Are capacitatea de a-l multiplica spre infinit. Nu am văzut intriga. Nu am văzut o individualizare a personajelor. Pare un monolog împărțit. Personajele nu au identitate. Nu am simțit o dinamică a piesei. (Cezar Amariei)
Mi-a plăcut mult cum a început piesa. Apoi am început să fiu confuz. Nu am reușit să identific povestea. Are foarte mult umor. (Ioan Gh. Tofan)
Ar trebui să fie maxim trei îngeri, numerotați. Nu trebuie nume cunoscute. (Paul Budeanu)
Este un „bau-bau” în teatru. Mai că-mi vine să mă las. E un poem dramatic absurd. Are umor și gingășie. Are filosofie de bună calitate. Are strălucire. Motanul pare din Bulgakov. E absolut scânteietoare ca scriitură. (Victor Cilincă)
Miza, deocamdată, nu am văzut-o, dar mi-e plăcut stilul vioi. Teme majore într-un registru minor. Un pariu reușit. Trebuie o poveste închegată. Eu nu aș vedea o miză minoră. Punctează bine cu umorul. (Stela Iorga)
M-a uimit. O împletitură foarte frumoasă. În spatele umorului e o dramă. Ești pe un drum foarte bun. (Carmen Neacșu)
Vreau să îmi iau bilet la această piesă. Un început puțin ezitant. Am reținut multe imagini și replici. Forte viu dialogul. (Iulian Mardar)
Bine ancorat în realitate. Epicul rezidă din succesiunea uluitoare a replicilor. Un dialog vioi și bine condimentat cu inserții poetice. (Ion Avram)
O atmosferă nonconformistă. Textul are fluență. Are capacitatea de a-l multiplica spre infinit. Nu am văzut intriga. Nu am văzut o individualizare a personajelor. Pare un monolog împărțit. Personajele nu au identitate. Nu am simțit o dinamică a piesei. (Cezar Amariei)
Mi-a plăcut mult cum a început piesa. Apoi am început să fiu confuz. Nu am reușit să identific povestea. Are foarte mult umor. (Ioan Gh. Tofan)
Ar trebui să fie maxim trei îngeri, numerotați. Nu trebuie nume cunoscute. (Paul Budeanu)
Vineri, 27 aprilie, orele 18, sediul „Viața liberă”, colega noastră Cristina Dobreanu ne va citi o cronică de carte.
Andrei Velea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu