"Ritualul despărțirii de mine"

"Sub albul pereților/ se află adevărul ei/ îngălbenit și pătat/ de adevărul lui./ Sub picioarele ei/ stau cărțile lui/ și astfel/ pare mai înaltă./ În rest, un pact tacit/ între praful de pe mobilă/ și pantofii lui/ care nu spun niciodată/ pe unde au umblat. " (Tatiana Nona Ciofu)

 

Stela Iorga: "Se conturează un univers foarte personal al autorului în care biograficul se întrepătrunde cu lirismul; poemele sunt cinematice, au descrieri acute, sunt gracile, feminine. Observațiile poetei sunt șfichiuitoare, ironii foarte bine camuflate. Sunt și poeme de stare în care eul liric are o confesiune dramatică; e aproape ca un șarpe care-și părăsește pielea și rămâne de văzut ce va ieși la iveală, ca un pas către o altă stare."

Ion Avram: "O poezie de viață, de trăire și, oarecum, de dragoste. Autorul trece de la sinceritate spre incifrare, e o stilizare de stil propriu, o tendință de haiku-izare românească. Probabil că această intenție de a merge spre stilizare face parte din evoluția poetului și este important că încă se caută."

Nicoleta Onofrei : "Poemele sunt mult mai esențializate, au urcat pas cu pas, curățate, merg mai exact la idee, la sentimentul textului."

Sabina Penciu : "Poezia Nonei are un efect cathartic asupra sufletului meu și o consider valoroasă, pentru că e autentică și am simțit un val de inspirație după ce s-a terminat lectura. Nu e încărcată, nu sunt cuvinte în plus ; totul e trăit, simplu, rafinat."

            Anca Șerban Gaiu: "Poezie de notație lirică, se desprinde mult față de textile anterioare, a evoluat foarte mult starea, s-a mai așezat. Este o luptă între ea și el, punctul de întâlnire este iubirea, e prima dată când ea este cea învingătoare din această luptă."

            Victor Cilincă: "Ritm și eleganță. Poemele mari (ca întindere) sunt vizibil mai muncite. Ar trebui să păstreze multe din piesele poemelor de față. Munca, travaliul la poezie nu ar trebui să se vadă."

            Matei Leonard: "Poemele meritau titluri, pare interesant cum el încearcă să închidă un cerc în timp ce ea doar recunoaște cercul..."

            Ana Panagatos: "Este clar că nimeni nu scapă de greutatea piciorului Nonei, chiar dacă unele texte duc în mai multe locuri, sugerează mai multe idei, este o poezie care nu te lasă neatens."

            Alexandru Maria: "I-am spus să mai taie, dar (ea) a mai adăugat"

                       

                                                                                                A consemnat,

                                                                                                Simona Toma