Vinerea trecută am fost surprinşi
de noua direcţie din poeziile lui Laurenţiu Pascal, „texte în care se observă o
schimbare esenţială de decor, atât interior cât şi exterior, desprinzându-se de
cerebralul care-l caracteriza în trecut. De data aceasta îşi îmbogăţeşte poezia
în lirism şi reuşeşte să creeze o atmosferă specială prin ritm interior şi
muzicalitate” (Ion Avram)
„Poezie rotundă, densă, cu
versuri frumoase,având tendinţa poemului într-un vers”, caracterizează pe
scurt Sterian Vicol.
Victor Cilincă este de părere că
autorul reuşeşte să ajungă dincolo de muzicalitatea poeziei, are o încărcătură
uşor filosofică şi uneori doreşte să vină cu lucruri noi, cu o abordare nouă
care te emoţionează.
Poeziile pe care ni le-a
prezentat Laurenţiu Pascal sunt mai puţin crispate, sunt calde iar în unele
versuri căldura este atât de abundentă încât simţi că te sufocă (Ana Maria
Panagatos). Din punct de vedere al stării pe care ne-o transmite poezia lui,
aceasta este una brută pe care o aşterne pe hârtie şi din loc în loc o mai
croşetează (Anca Şerban Gaiu).
Tatiana Nona Ciofu observă o
constanţă, un soi de cuminţenie sub un văl de monotonie, aparent impusă,
asemeni unui strigăt înfundat deoarece se autocenzurează îngrădind simţirea.
„Eu aştept să citesc o poezie crudă scrisă de Laurenţiu Pascal”.
„M-a surprins plăcut”,
mărturiseşte scurt Sabina Penciu.
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm
şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a o
asculta pe Tatiana Nona Ciofu.
texte am vrea?
RăspundețiȘtergere