 |
| foto: Iulia Kelt |
Ultimele două texte prezentate de către Simona Toma în
şedinţa trecută, „Cu talentu’ peste ochi” şi „De rîs, împreună”, sunt complet
diferite. În timp ce primul este o schiţă
în care festivismul lumii literare este criticat cu ironie şi umor
(Cristina Dobreanu), cel de-al doilea text surprinde atmosfera satului cu
desfăşurări în stilul Tarantino (Victor Cilincă) susţinute de tente de o adevărată
poezie (Ion Avram).
Datorită diferenţelor clare de stil şi de temă dintre
cele două texte, s-a creat o stare de partizanat oarecum uniformă, ca şi cum ai
fi pus braţ la braţ Le huitième jour
al lui Jaco Van Dormael cu Die Hard
al lui John McTiernan.
Cu toţii ne-am înghesuit să apreciem curajul Simonei în a
alege tema textului „Cu talentu’ peste ochi”, însă uneltele folosite nu au fost
luate chiar de la cel mai bun magazin din domeniu, suferind astfel de
superficialitate (Ion Avram), artificialitate şi fracturare a personajului
(Stela Iorga), rezultând un text plat care nu surprinde cu nimic (Anca Şerban
Gaiu) deoarece îi lipseşte o poveste (Tudor Neacşu), o intrigă. Din punct de
vedere teatral, textul este valoros însă simţi nevoia de a motiva textul (Vlad
Matei Ajder).
Să nu se înţeleagă că autoarei îi lipsesc realismul
personajelor, umorul absurd în stilul lui Băieşu (Victor Cilincă) – dar nu în tuşele groase ale maestrului, Simona dorind să fie mai preţioasă (Viorel
Ilişoi) – şi stăpânirea ştiinţei dialogului (Ioan G. Tofan).
„De rîs, împreună” te face, într-adevăr, să zâmbeşti în
colţul gurii. Un zâmbet scurt, trist, ce-ţi aminteşte de personajele din „La
lilieci”. Este un text valoros şi autentic (Ion Avram), cu un sfârşit poetic
(Victor Cilincă) construit din imagini puternice (Viorel Ilişoi), cu dialoguri
savuroase (Tudor Neacşu).
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora
18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a-l asculta pe Marius Grama.
Octavian Miclescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu