ca un anotimp/ cu ploi pictate pe ziduri albe/ decupez o
fereastră/ spre mine/ ca să te regăsesc (Sabina Daniela Penciu, I)
Sabina Daniela Penciu, una
dintre tinerele poete ale cenaclului nostru, ne-a citit vinerea trecută zece
poeme pline de frămîntare și însingurare. Dacă pînă acum, așa cum am mai spus și
într-o altă cronică, scria prea aproape de suprafața hârtiei nereușind să se
desprindă de nevoia de a clarifica stările precum niște zorzoane, de această
dată a venit cu un suflu nou, de parcă Sabina Penciu a găsit o unealtă de
tăiere adâncă până în miezul sufletului.
Ion Avram : „Poeme întregi, grele, sensibile, care sunt de cele mai multe ori în
vecinătatea morții. În ciuda unei întunecimi, infabilul salvează încărcătura de
tragism. E o poezie adevărată”.
Victor Cilincă: „O
întunecare, autorul e un adult cu suflet de copil, găsește
modalitatea de a spune și altfel. Există și lucruri banale care sunt salvate de
celelalte reușite. Știe să construiască un balans între epic și liric”.
pe zăpadă/ am scris/ atâția
pași/ care n-au ajuns/ vreodată/ la tine
Stela Iorga: „M-a bulversat profunzimea textelor, sunt aproape de o mică maturitate
artistică. Lirică de dragoste cu glisări între cer și pământ, e o
pseudomistică, extazul mistic se realizează când în afara, când în înăuntrul
lui Dumnezeu. Este vorba despre o prospețime a unui dicteu liric. Chiar dacă
există truisme, autorul le redirecționează spre inedit”.
încep să nu mai exist/
căci nu mai am loc în mine/ de atâta singurătate
Cezar Amariei: „Îmi place că are voce, are pasaje întregi perfecte. Contează că are o
direcție personală”.
Marius Grama : „Reușește să se exprime așa cum nu a reușit până acum. Este cea mai bună
poezie pe care a citit-o în cenaclu”.
Cristina Dobreanu: „Nu fuge de expresii comune, nu caută să impresioneze, are o exprimare
frustă care merge la țintă”.
Anca Șerban-Gaiu: „Lirismul punctează foarte bine stările eu-lui liric. Prin simplitate
face din moarte un lucru firesc, la îndemână. Autorul e împlinit, liniștit și
exorcizat”.
timid acum/ stau cu fața
în palme/ să-mi ascund chipul/ de haita de himere/ ce are să vină.
Simona
Toma
P.S. Astăzi, pe la orele 18,00 trecute fix, la sediul Cotidianului „Viața
Liberă”,
citesc eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu