foto: Cornel Gingarasu |
Prin textele fragile şi candide (Andrada
Tudorie) pe care le propune, Tudor Neacşu încearcă să se reinventeze ca poet (Ion
Avram), cu tablouri uşor suprarealiste aşezate într-un spaţiu rural ce te duce
cu gândul la versurile lui Ion Zimbru (Marius Grama).
În
locurile acelea/ soarele miroase des a ciocârlii/ şi umbra taţilor a sapă
Anca Şerban Gaiu este de părere că
autorului îi lipseşte rigoarea pe care trebuie s-o aibă un scriitor, Cezar
Amariei îl consideră pe Tudor un vânător de metafore nu foarte inspirat în timp
ce AG Secară şi Simona Toma observă lipsa de hotărâre şi o fragilitate şi o
sobrietate excesivă.
Omoplaţii
roz s-au deschis ca o caisă/ şi au dezvăluit sâmburele de spinare,/ stropul
acela de rouă,/ hrană pentru bici/ pentru frânghia udă pândind
Existenţa unei pudori în a vorbi
despre orice este remarcată şi de către Viorel Ilişoi, care, luând text cu
text, încearcă să demonstreze cum autorul se lasă furat de cuvinte. Cristinei
Dobreanu îi transpare din versuri o „analogie între sentimentul de iubire şi
fiorul mistic”.
În încheierea cronicii de astăzi, nu
ne putem abţine să nu vă invităm la teatru. Este vorba de prima distopie pusă
în scenă pe scena teatrului gălăţean, un spectacul cu o regie apropiată de un François
Truffaut şi chiar de un Afrim, o scenografie demnă de mari scene ale lumii,
care nu poate să nu-ţi ducă gândul la „Mad Max” şi la „Alice în ţara
minunilor”. Cât priveşte textul, este o amplă metaforă a regimurilor
totalitare, a societăţilor îndepărtate de uman. Da, este vorba de spectacolul
„Viaţă de schimb”, în regia lui Cristian Gheorghe, pe textul lui Victor
Cilincă, un Ray Bradbury gălăţean.
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi
astăzi, de la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", pentru
a asculta poezie semnată de Sabina Penciu.
Octavian Miclescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu