Ioana nu-și dă ochii peste cap în poezie

“Acum e duminică-n fiecare zi/ obișnuia să fie o zi sfântă/ îl citesc pe ginsberg ca pe doamne-ajută/ tot felul de cuvinte cu litere stâlcite/ se lovesc de toți pereții/ de peste tot/ și ginsberg nu mai poate (…)”

(Ioana-Andrada Tudorie, Exil în ginsberg)

Ion Avram: “Am găsit plusuri, e o poezie bună, dar trebuie să mai renunțe la câteva cuvinte scăpate de sub condei. Consider că este o poezie de tranziție a autorului în comparație cu textele citite anterior ”.

Stela Iorga: “Îmi place temperanța tragicului unei confesiuni. Spre deosebire de celelalte lecturi, în poemele prezente apare un soi de discursivitate, o explicitare, parcă dă seamă existenței sale în lume. Toate textele sunt emoționante, e o dramă prinsă în versuri, pare o diluare a stilului său, nu și-a găsit cadența, ritmul ei interior. Totuși e bine că a rămas ea și nu-și dă ochii peste cap în texte ”.

Victor Cilincă: “Foarte puțin prozaism, sunt texte de poftă, nu sunt de saț, o abundență prea mare în comparații, e o cruzime care ar merita să o înțeleg astfel, e o cursivitate care-mi pare mai mult proză, dar fiind declarativă poate rămâne așa. Reușește să construiască o întreagă poveste în două versuri”.

Tudor Neacșu: “Sunt texte destul de încărcate de emoții, de întâmplare, de imagini, de trăiri. Mi-au plăcut mai mult reușitele și mă declar mulțumit”.

Anca Șerban-Gaiu: “Este poezia unui autoexil impus, încearcă să se redefinească ignorând interferențele din mediul înconjurător, are momente tensionante îmbinate cu cele detensionate, este mai așezată în ceea ce privește forma și conținutul”.

Cristina Dobreanu: “Nu-s poezii rele, nu foarte profunde, unele mi se par facile, la îndemână, discursivă pe alocuri, titluri ce nu mi se par prea bine alese. Se vede că are talent, simț artistic, dar lipsește profunzimea”.

Leonard Matei: “Am remarcat o prolemă la nivelul sensului, are loc o psihanaliză într-o luptă, niște liane care nu-s prea bine ancorate”.

Cronicarul concluzionează că Ioana-Andrada Tudorie încă se mai caută în poezie ceea ce nu poate să fie decât bine. Vocea ei din lecturile anterioare încă transpare prin expresii și alăturări inedite de cuvinte închise într-o atmosferă nostalgică, gingașă, aproape domoală și aceasta e doar o aparență.

                                                                                      Simona Toma

P.S. Astăzi, pe la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului “Viața liberă”, ne va citi Viorel Ilișoi.