CRONICĂ DE CENACLU: Încifrarea - atitudine, metodă sau stil?

în geam am o floare/ şi vecinii uită să ajungă acasă/ o floare o floare care creşte/ şi care nu poate fi ocolită/ este aşezată în poziţia aceea/ din care nu se mai vede nimic/ pe undeva lumânările decorative suferă/ cărţile şi vişinata se simt date la o parte// o floare în geam am o floare/ cu frunze lucioase neobişnuite/ şi din ea se respiră până la sufocare/ o floare. o floare (Matei Leonard – am o floare)

Matei Leonard s-a bucurat de o prezenţă deosebită: 18 membri ai cenaclului, unii dintre ei veniţi tocmai din diaspora.

Comentariile au fost pe măsură şi cuprinzătoare. Iată:

„Poeme cu mesaj încifrat care te introduc, mai degrabă, în starea de poezie, decât în conţinutul lor.” (Anca Şerban Gaiu)
„Îmi amintesc că am citit un volum de versuri foarte reuşit al lui Matei Leonard; din grupul prezentat în seara aceasta, doar un poem pare mai reuşit – cel intitulat «Aici se cuvenea să fie gard» - restul par scrise prea dintr-o bucată, fără să se ia, parcă, în serios.” (Tatiana Nona Ciofu)
„Poeme marcate de o uşoară emfază şi teribilism liric redate, poate, cu prea multă detaşare şi prea mult joc, tributare postmodernismului care nu vrea să-şi asume un tragism clasic ori trăiri extreme.” (Stela Iorga)
„Faptul că a creat o anumită stare este ceva firesc pentru Matei Leonard; este în stilul său clasic cu care ne-a obişnuit – de data aceasta, chiar mai reuşit; ciudăţenia elementelor creează starea, atmosfera.” (Andrei Velea)  
„Are calitatea de a privi cu lupa şi... are muzicalitate.” (Carmen Neacşu)
„Riscă foarte mult încercând să încifreze exagerat mesajul; nu mai ajungi să vezi clar expunerea; se vede că a tras de un nonconformism ce aminteşte de suprarealism.” (Octavian Miclescu)
„Îmbinarea între cotidian şi lumea naturală transmite o conexiune între vechi şi nou, între interior şi exterior, între vis şi realitate.” (Ioana Andrada Tudorie)
„Are versuri care şochează prin trimiterea la o realitate neobişnuită, lipsită de sens; are şi zone mai diluate.” (Cristina Dobreanu)
„Vrea să pară cât mai simplu, cât mai nuanţat; pare a fi elegant fără să-i pese; poemele sunt simpluţe, nu dau starea de poezie.” (Radu Vartolomei)
„O poezie destul de încifrată care te obligă să o reciteşti.” (Ioan Gh. Tofan)

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, va citi poeta Stela Iorga. 

Ion Avram

CRONICĂ DE CENACLU: Cu monotonia extazului despre mireasma luminii

Cristina Dobreanu a prezentat o lucrare de cinci pagini, referitoare la cartea poetului Nicolae Ionel, Mireasma luminii - lucrare care a fost catalogată de unii drept cronică sau recenzie, iar de alţii - drept eseu sau analiză complexă. Însăşi autoarea s-a referit la lucrarea sa ca la o cronică de carte. Acest exerciţiu a dezvăluit o faţetă nesurprinzătoare a Cristinei Dobreanu - dacă ţinem seama de faptul că ea ne-a obişnuit cu intervenţii, de obicei, negativiste până la un anume soi de duritate, atitudine care i-a atras oprobriul unor colegi de cenaclu, aşa cum se va observa şi spicuind din comentariile serii:

„Text excesiv de lung. Nu ştiu dacă se justifică efortul de a se raporta la o carte ce pare destul de subţirică. Titlul Monotonia extazului este mai bun chiar decât titlul cărţii recenzate.” (Victor Cilincă)
„Nu găseşte tonul potrivit. Ar fi trebuit să concluzioneze unde să-l aşeze pe poet şi... există aici şi un puişor de aroganţă.” (a.g. secară)
„În câteva locuri a surprins poezia din cartea lui Nicolae Ionel; refuză viziunea poetică; vine cu nişte prejudecăţi; are concluziile deja pregătite; propune propria viziune, nu încearcă să intre în logica autorului.” (Andrei Velea)
„Mi se pare un truc foarte ieftin prin care ni se livrează nişte adevăruri, exprimându-se prin acel noi ce ne sugerează că pare a nu-şi asuma lucrarea.” (Anca Şerban Gaiu)
„Exigentă, ea ne comunică dezamăgirea într-un mod nuanţat şi argumentativ; exemplele date, din poezie, mi se par convingătoare şi mă ajută să îmi formez o părere despre autorul respectiv.” (Diana Balmuş)
„Textul este scris într-un mod şcolăresc; nu înţeleg mesajul.” (Simona Toma)
„Multe locuri explicative şi repetitive, nu este critică, este doar o impresie apropo de nereuşita volumului ori reuşita parţială faţă de intenţia reală a autorului; o analiză a preferinţelor ei proprii, prin propriul orizont de aşteptare - ori, trebuia detaşare, o mică analiză adevărată.” (Stela Iorga)

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Leonard Matei.

A consemnat Ion Avram

Blândeţea mecanică a unui caleidoscop

Ioana Andrada Tudorie revine - odată cu vacanţa studenţească - cu 20 de poeme înseriate conform unui jurnal de călătorie şi încununate, fiecare, în final, cu un motto concluziv şi inspirat. Dar, sub pretextul de jurnal se ascund, de fapt, trăiri oscilante - între nostalgie şi regret, între dorinţă şi renunţare etc. - ale unei poveşti de dragoste, încă vie. Cu mici excepţii, poemele sunt întregi şi bine structurate, alternând pasaje de inspiraţie spontană cu pasaje descriptive şi cerebrale.

Scriitorul Victor Cilincă vede deja în cele 20 de texte, „o plachetă gata apărută, completată cu nişte ilustraţii din peniţă, întrucât poemele sunt foarte aşezate, cursive, asemenea unui jurnal, cu o eleganţă deosebită, cu un simbolism adaptat unui jurnal de călătorie, cu mult ritm şi muzicalitate, cu un soi de mecanică filmică a imaginii, cu tristeţe, cinism, dar nu şi cu disperare.”

Poeta Stela Iorga observă că „textele propun multe deschideri şi că imaginile par a fi ale unui caleidoscop blând; mărturii lirice, multă sensibilitate, percepţii care mai de care mai proaspete, deschiderea unui ochi pur, limpede, nepervertit asupra lumii etc.”

Remarcabile - i s-au părut poetei Simona Toma – „îmbinarea lumii interioare cu cea  exterioară de care autoarea se slujeşte ca să-şi transmită mesajul şi faptul că parantezele finale dau cheia poemelor.” „Un jurnal de melancolieri cu tote emoţiile trăite şi... are imaginaţie” - a spus succint scriitorul Octavian Miclescu. „O litanie de călătorie prin fălcile oceanului” - a afirmat prozatorul Ioan Ghe. Tofan, făcând trimitere la o sintagmă din poemele prezentate.

Poeta Anca Şerban Gaiu crede că „Ioana Andrada Tudorie respiră poezie. Poemele sunt de notaţie a stării şi sunt mai reuşite acolo unde notaţia este lirică.”

„Texte bune, închegate, reuşite. Finalurile completează frumos poemele; ştie să conducă un poem, metafora nu este în exces, zicerile au sens” - s-a exprimat Cristina Dobreanu.

„O lectură agreabilă, are muzicalitate, culoare - dar, are şi nişte zone prea explicative.” (Matei Leonard)

 Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Cristina Dobreanu.

Cronică de cenaclu: Cui i-e frică de vânzătorul de margarete

Octavian Miclescu ne-a prezentat un nou capitol din „Vânzătorul de margarete”, romanul la care lucrează şi care este, deja, la a doua lectură în cenaclu. De data asta, textul a fost mai lung şi explicaţiile autorului despre intenţiile lui, mai consistente, ceea ce a contribuit la o înţelegere mai bună. Emoţiile autorului, fumul de ţigară şi privirile repezi din sală dădeau să se înţeleagă că va fi o şedinţă aprinsă.

Gelu Ghemiş: „Foarte frumos! Mai bine lucrat decât lectura precedentă, mai atent la partea descriptivă. Realist. Direct. Îşi cunoaşte scriitura. Atrage. E mai  coerent şi are o manieră originală de-a scrie”.

Stela Iorga: „Are cadenţă. Totuşi prea multă lentoare. Se pierde din interesul cititorului. Trebuie insistat pe portretizare, pe crearea de personaje. Momentele narative sunt prea discursive şi explicite. Mi-a amintit de ”.

Ioan Gh. Tofan: „Un personaj complexat, cenuşiu, nemulţumit. Lentoarea ascunde o tensiune latentă. Cursiv. Lectura prinde. Aştept continuarea”.

Carmen Neacşu: „Am reuşit să vizualizez filmul prozei, e un lucru foarte bun!”.

Paul Budeanu: „Indicaţiile precise despre locaţii deservesc textului”.

Diana Balmuş: „Proză bine scrisă, însă cam plată. Detaşată, fără dinamism, în ciuda temelor abordate. Prea explicită şi artificială. Unele detalii sunt gratuite, nu au un rol anume. Ar trebui să fie tridimensional, nu doar bidimensional”.

Cristina Dobreanu: „Nu se ridică la nivelul literaturii, e o simplă descriere. E o ficţiune nereuşită. E un text plat”.

Cu bunăvoinţa dumneavoastră, cronicarul consideră că textul este lent, e alegerea autorului, mai bun decât lectura precedentă, însă pasajele intermediare ar trebui potenţate pentru a condimenta acţiunea. Prea multe verbe. De remarcat pasajele în care personajul atacă prejudecăţile sociale, precum şi curajul de a scrie din perspectiva unei femei. Autorul ne promite că romanul va câştiga în atractivitate pe măsură ce va intra în pâine. Aşteptăm cu drag o nouă lectură! 

A consemnat Andrei Velea

La ora 18.30, sediul cotidianului Viața Liberă( în condiții optime), ne va citi Ioana Andrada Tudorie - vă așteptăm!