Cronică de cenaclu: Ce este poezia?

În „Estetica”, Benedetto Croce povestește parcursul contra-intuitiv al poeziei. Ea a apărut înaintea prozei, până și legile Antichității erau scrise în versuri. Dar poezia, în contextul marilor poeme ale Antichității, era mai degrabă narativă. Poezia lirică de astăzi, metaforică, s-a inspirat din... discursurile marilor politicieni ai Antichității. Poezia a născut mereu controverse, și-a forțat mereu limitele. La aproape trei milenii distanță de Homer, într-o zi de vineri foarte călduroasă de ianuarie, Florin Buzdugan ne-a prezentat câteva texte drept poezie. Chiar dacă, după cum vedem mai sus, trebuie să evităm etichetele, putem, totuși, discuta aprins până seara târziu, pro și contra, dacă ceva este sau nu este poezie. Nu avem o concluzie, dar avem puncte de vedere argumentate. Iar frumusețea poeziei stă mai degrabă în căutarea ei continuă decât într-o formulă definitivă.

Nu au profunzime. Sunt mai mult un joc de suprafață. E prețios și iconoclast. Lipsește un „ceva” liric. Cuminte și ticăit, didactic. (Stela Iorga)
E o etapă teribilă fără de care nu am putea ajunge la următoarea etapă. (Carmen Neacșu)
O ușă trântită în nas. Poate că nu a găsit cuvintele care să ajungă la noi. Totuși, aș recomanda aceste texte. (Ana Maria Panagatos)
Ceea ce lipsește din aceste texte este poezia. Am citit texte bune de la Florin, dar textele de față lasă de dorit. Chinuite. (Marius Grama)
Este poezie! Se practică acest gen de poezie, mai ales la București. Au atmosferă. Discursul liric este cursiv. (Anca Șerban Gaiu)
Totul este scris corect. Le-a bibilit. Sunt niște texte grele. Ar trebui citite cu atenție. (Nelu Păcuraru)
Poeme scrise pe caniculă. (Paul Budeanu)
Enervant e când toată lumea are dreptate. Îmi aduce aminte de Cristian Biru. A vrut să șocheze prin limbaj și prin construcție. Textele degajă o furie extrem de puternică. (Octavian Miclescu)

Prin vot democratic, cenaclul se va întâlni vineri, 19 ianuarie, orele 18, la Librăria Humanitas Galați. Acolo, tânărul prozator Tudor Ganea își va lansa cele două romane publicate la editura Polirom, „Cazemata” și „Miere”. Câștigător al premiului Tânărul Prozator al Anului pe 2016 și 2017, Tudor Ganea se remarcă printr-un stil cu o dinamică excelentă și cu o imaginație debordantă. Va fi o seară pe cinste. Vă așteptăm cu drag!

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: În familia asta, toată lumea visează

Prima lectură din 2018 a stârnit aplauze! Poeta Anca Şerban Gaiu ne-a delectat cu o piesă de teatru în trei acte, piesă pe care a ştiut s-o citească, aproape că a interpretat-o. Chiar dacă s-au făcut remarci în ceea ce priveşte arhitectura, unii au văzut chiar un melanj de trei piese, fluenţa exprimării, poezia şi prospeţimea limbajului au fost remarcate la unison. După Caragiale, Ionescu şi Vişniec, colega noastră ne-a citit tot o piesă cu o savoare anti-sistem, presărată cu meditaţii despre iubire sau despre condiţia intelectualului, în unele locuri absurdă, în altele realistă (să recunoaştem, e tare greu de făcut uneori distincţia!). Dacă va umple sau nu sălile de teatru, asta doar istoria o va dovedi!

Textul este superb! Are multă poezie. E foarte legat. Are umor, suprarealism, teatru absurd. Şi foarte mult romantism! (Victor Cilincă)
A mai umblat la text faţă de data trecută. E mai legat, curge fluviu. Am ascultat o piesă plăcută, pentru care o felicit! (Nelu Păcuraru)
M-a prins prin interpretarea savuroasă. Are poezie, umor. Parcă finalul e prea brusc. (Cristina Dobreanu)
Pot identifica trei piese diferite. Sunt trei stiluri. Interacţiunea dintre personaje nu ajută, nu văd unirea. E un colaj între trei piese. (Octavian Miclescu)
Ce bine că există umor în viaţa noastră! Dialogurile sunt spumoase. Dar este prea puţină acţiune. (Ana Maria Panagatos)
Mi-a plăcut, are cursivitate. Numai scena din mijloc e relevantă. Nu plictiseşte. M-a dus cu gândul la "Alchimistul". (Maria Strînbei)
Apreciez mult energia acestei piese. (Carmen Neacşu)
M-am amuzat bine. Baftă multă mai departe! (Ducu Tănasă)

Un debut entuziasmant! E un proiect curajos şi interesant. Are imaginaţie şi poate conduce personajele de-a lungul unei piese în trei acte. Felicitări! (Marius Grama)

Vineri, 12 ianuarie, orele 18.00, ne va citi poetul Florin Buzdugan. Chiar dacă încearcă să-şi facă un viitor în Bucureşti, Florin n-a uitat cenaclul în cadrul căruia a debutat cu poezie. Vă aşteptăm cu drag! 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Un roman muncit

În ultima întâlnire din 2017, sub un imens şi frumos brad de Crăciun, prozatorul Octavian Miclescu ne-a citit un eseu şi câteva fragmente pline de erotism din romanul în lucru "Vânzătorul de margarete". E primul lui roman şi toată lumea a fost de acord cu faptul că şi-a asumat o sarcină grea: să scrie un roman din perspectiva unei femei cu un psihic labil şi cu o sexualitate ambiguă. Dar nu drumurile uşoare duc către adevărata literatură! Chiar dacă părerile despre realizare au fost împărţite, literatura bună provoacă mereu şi toţi au admirat la unison curajul artistic şi faptul că autorul şi-a însuşit multe tehnici literare.

E un roman crud, curajos, uneori sumbru. Am remarcat umorul. Am întâlnit scene care sunt în Sandra Brown. Surprinde bine rolul de observator pasiv al femeii. O scriitură interbelică. Îmi place că şi-a propus altceva, să vadă cât de greu este! (Victor Cilincă) Ca realizare nu m-a surprins. Pasaje lipsite de tensiune. Prea multe amănunte! (Anca Şerban Gaiu) Se vede că este o miză pe topicul sexualităţii. Ca stil mi-a plăcut, dar ca realizare nu. Admir auto-ironia (Stela Iorga) Felul în care e realizat Bogdan ne arată un scriitor care ştie unde vrea să ajungă. E un personaj interesant, amuzant. (Marius Grama) Finalul este, în ambele texte, reuşit. Parcă e prea pusă sub vizor acţiunea, ar fi mers mai restrâns. Pasajele erotice sunt cele mai dinamice şi mai realizate stilistic. (Cristina Dobreanu) Vama Veche nu mai e cool, nu mai e de actualitate. Apreciez cultul detaliului, dar parcă e prea mult. Pot scoate orice fragment fără ca povestea să piardă ceva. (Maria Strînbei) Prefaţa e mult prea tehnică. Partea cu scena cu Octav m-a pierdut. Este evident că e scrisă de un bărbat. E o alegere inteligentă faptul că eroina este lesbiană. Şochează. (Georgiana Palade) Nu e în plus scena de la premiera piesei de teatru. Naratoarea putea fi mai generoasă cu descrierile propriilor senzaţii. Ar putea da o bucurie alternativă cititorului. Atmosfera sordidă din Vamă e intenţionată. (Andrei Leonte) Putea să mai înflorească prin amănunte. O expunere ca la focul de mitralieră. La partea sexuală se opreşte prea brusc. (Ducu Tănase)

Prima lectură pe 2018, 5 ianuarie, orele 18,00, va fi susţinută de poeta Anca Şerban Gaiu. La mulţi ani! Vă aşteptăm cu drag! 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: O scriitură franțuzească

Ioana Andrada Tudorie ne-a prezentat vineri la cenaclu nu doar poeme, ci şi un fragment de proză scurtă. Ea confirmă impresia dominantă azi cum că între proză şi poezie nu mai sunt decât diferenţe formale. Proza poate fi mai poetică decât poezia, iar poezia mai narativă decât proza. Altfel spus, totul e un singur text literar, organizat într-un fel sau altul. Ceea ce contează e felul în care este receptat, iar aici aprecierile au fost (aproape) unanim împărtăşite. 

"Am receptat mai multă poezie atunci când a citit proză. Sunt prozo-poeme. Faine!" (Gabriel Gherbăluţă). "E o monodramă. E foarte multă poezie. Pasaje nimicitoare prin gingăşia lor. În proză are multe descrieri cinematografice şi poezie. Practică un simbolism al titlurilor muzicale. Un cinism plăcut, o scriitueă franţuzească." (Victor Cilincă) "Poemele şi proza sunt sub deviza expresiei: „Iată, câteva maşini grăbite tocesc depărtarea”. Porneşte dintr-un prezent continuu şi plonjează într-un spaţiu al memoriei. Sinceritate crudă, dar fără a fi violentă, brută, dar fără a fi brutală. "(Ion Avram). "O confesiune lirică extrem de puternică unde eul liric respiră prin poezie, iar Poezia asimilează personajele feminine. Realitatea e un pretext. Toate înseamnă o trăire: dragostea. Foarte multă dragoste!" (Anca Șerban Gaiu). "Confesiune de un tragism discret. Bine temperat tonul liric. Lasă un gust amar. Un final foarte frumos ambalat liric." (Stela Iorga). "Scriitura este onestă, nefiltrată, cu un flux ideatic profund. Mi-a plăcut cronologia marcată prin titluri. Balcicul este un topos al maturizării erosului într-un cadru în care era „extrem de vară”. E un aer foarte confesiv." (Nichita Sava). "Parcă a pierdut ceva din inocenţă, din disponibilitatea de a visa. E un soi de dezamăgire. O privire cinică parcă." (Cristina Dobreanu). "Între Marguerite Duras şi Simone de Beauvoir. M-a surprins bogăţia pe orizontală şi pe verticală. La fiecare două versuri e o imagine inedită." (Adi Secară). "Eul liric inventariază o iubire închiriată." (Paul Budeanu). 

Astăzi, 29 decembrie, ne va citi prozatorul Octavian Miclescu. Ne-a sugerat, în glumă, să punem bulină „18+”. Dar noi punem bulina de literatură de calitate şi vă aşteptăm cu drag la cenaclu la aceeaşi oră, 18 trecute fix! 
Andrei Velea