Cronică de cenaclu: Un love story delicat

   

        Cuprinsă de emoţii, Carmen Neacşu ne-a prezentat vinerea trecută câteva pasaje dintr-un viitor roman în care personajul principal este... o casă. Venită spre proză cu experienţa picturii şi a poeziei, Carmen a reuşit să surprindă prin sensibilitate şi metaforă. După cum reiese din părerile de mai jos, a conturat cu multă delicateţe un tablou ca desprins din clasicii literaturii române.

        E o eleganţă interbelică, dar mai degrabă trimite la Ţoiu, anii ’60-’70. Are cursivitate, eleganţă. Un scris feminin. E foarte multă delicateţe. (Victor Cilincă)
    Textul are poveste. Are claritate şi curăţenie care vin dintr-o sensibilitate şi o delicateţe remarcabile care trimit la un soi de romantism sentimental à la Ionel Teodoreanu. Creează atmosferă şi lirism. Textul a fost scris cu sinceritate absolută. (Ion Avram)
     Mi-a adus aminte de "Bietul Ioanide" şi de Eugen Barbu, "Domnişoara Aurica". Prin lirism creează atmosferă. Faptul că face dintr-o clădire personaj principal e o mare realizare. (Stela Iorga)
         Îmi place cum foloseşte formele şi culorile. (Octavian Miclescu)
        Există atâta delicateţe încât te obligă, ca cititor, să intri cu delicateţe. Poezia şi personajele au venit la mine. (Anca Şerban Gaiu)
        Foarte atentă la unele detalii, un text cursiv, plin de sensibilitate şi gingăşie. Urlă de talent. Ar putea fi mai atentă cu punctuaţia şi gramatica. (Marius Grama)
       Un cititor îşi poate da seama că e scris de o autoare. Parcă pictează cu vârful pensulei imaginile. Construieşte foarte frumos personajul. Îmi place cum scrie proză. Simt nevoia de un conflict. (Ana Maria Panagatos)
       Mi-a plăcut foarte mult cultul detaliului. Textul curge foarte bine. E relaxant. Mi-a plăcut mult. (Maria Strînbei)
       Vreau să o felicit pe Carmen. Nu şi-a căutat mult cuvintele. Vin din ea, din pasiune. (Costel Zlătaru)
        Petru Dumitriu, "Cronică de familie" - o altă referinţă. Începutul e bunişor. Cu ironie şi umor saltă nivelul. (Adi Secară)

        Maria Strînbei, elevă la CNVA, clasa a XI-a, ne-a citit eseul "Nostalgia paradisului pierdut", pentru care a primit Marele Premiu "Romulus Rusan" al Festivalului Naţional de Creaţie şi Interpretare cu participare internaţională "Ana Blandiana", Brăila 4-5 mai 2017. Textul Mariei a fost primit cu admiraţie de către membrii cenaclului.

Vineri, 16 februarie, orele 18,00, la sediul ziarului "Viaţa liberă", ne va citi prozatorul şi dramaturgul Victor Cilincă. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Un GPS sentimental

Într-o atmosferă foarte relaxată de vineri, prozatorul Nelu Păcuraru ne-a prezentat un capitol numit "O raită prin Bahamas", din romanul "Minunile nu se repetă". Lectura dintr-un roman deja publicat nu e ceva obişnuit la cenaclu. Poate asta explică de ce armele criticii nu au fost încărcate la maxim, iar audienţa s-a cufundat în plăcerea lecturii. Chiar dacă nu s-a ajuns la o concluzie privind regulile pe care ar trebui să le presupună o "proză de călătorie" (fomula autorului), au fost apreciate la unison simţul ironiei (al auto-ironiei) şi descrierile peisajelor. Punctul mai puţin reuşit, aşa cum s-a remarcat, a fost excesul de detalii tehnice.
Lectura e uşoară. Punctează detalii interesante. Nu ştiu cui i se adresează. Prea mult accent pe descrierile tehnice. (Maria Strînbei)
Mi-a plăcut descrierea, am fost acolo. M-a atras. Autentic şi foarte frumos! (Raluca Purluca)
Am remarcat umorul. Încărcată de amănunte. Simpatic! (Carmen Neacşu)
O parte e descriptivă şi publicitară. Textul se duce spre literatură. E o carte de călătorii. Aminteşte de Calistrat Hogaş. Prea multe detalii tehnice. (Ion Avram)
Nu m-a prins cu detaliile. Voiam ceva mai personal şi mai cald. Parcă a fost un GPS. Căutam un GPS sentimental. O ironie sinceră, care merge la suflet. (Stela Iorga)
Detaliile tehnice sunt mai deranjante, dar celelalte nu. Auto-ironia face textul prietenos. Prea telegrafic în alte pasaje. (Octavian Miclescu)
Agreabil, nu am găsit nimic strident. Povesteşte cu patos. Are tehnică. Se analizează de multe ori pe sine însuşi. Am râs la unele pasaje. Mi-a plăcut! (Marius Grama)
Remarc umorul sănătos şi auto-ironia. M-am bucurat de text, mi-a plăcut. (Anca Şerban Gaiu)
Am aşteptat ceva excepţional să se întâmple. "Am sechestrat vaporul în zece poze". Mi-a plăcut metafora! (Paul Budeanu)
Vineri, 9 februarie, ora 18.30, în sediul ziarului "Viaţa liberă", ne va încânta cu o poveste Carmen Neacşu, colega noastră de cenaclu. 
Andrei Velea

Cronică de cenaclu: De pe blog, în Agora

(…) am văzut visurile generaţiei noastre dezasamblate până la ultima rotiţă, apoi aruncate în praful discuţiilor despre discuţii, am văzut Constituţii scrise pe pietre acoperite de alge şi Legi încrustate pe carapacele melcilor abisali, timpul încolăcindu-se şi revenind la o linie de start trasată mereu câţiva paşi înapoi, am văzut idealurile generaţiei noastre înjurate pe la colţuri de bloguri şi de internet, vorbind despre adevărurile adevărate şi despre cele neadevărate în epoca post-adevăr, am văzut linia vândută drept cerc şi învârteala în jurul cozii prezentată drept argumentaţie, am văzut îmbâcseala impusă drept normă (…)

Andrei Velea a citit, din cartea sa în lucru, capitolul De pe blog, în Agora - care s-a dovedit a fi o proză bine ancorată în realităţile social-politice ale acestor vremuri, pe un fundal introspectiv condimentat cu jocuri erotice, cu incursiuni filozofice şi cu multă poezie. Forţa descriptivă şi apetenţa pentru detaliile imprevizibile a ţinut auditoriul în priză, determinând comentarii îndelungate şi încinse.

”Este filmic; are filozofie şi multă poezie şi un aer de clasicism interbelic; obţine metafora printr-un soi de juxtapunere a planurilor; remarcabil şi umorul care vine, îndeosebi, din ironia situaţiilor.” (Victor Cilincă)
”În ceea ce mă priveşte, contează mai puţin teoria politică decât trăirile personajului - chiar politice fiind; din acest punct de vedere, merge pe o gheaţă foarte subţire; să fie mai jucăuş, mai jovial - altfel, cade în didacticism; să facă mai multă literatură decât observaţie critică.” (Marius Grama)
”Jocul erotic are foarte mult lirism şi este fin, temperat; unde este prea explicit, pare, mai degrabă,  eseu decât roman.” (Anca Şerban Gaiu)
”Pasajul erotic este foarte reuşit; are cursivitate, este captivant şi-l reprezintă.” (Carmen Neacşu)
”Trecerea de la erotic/ poetic la rigid/ politic mi se pare, tehnic, corectă.” (Nelu Păcuraru)
”Să fie mai firesc în descrieri şi să mai perie pasajele meditative care sunt prea explicite; are zone de o stridenţă supărătoare, mai ales acolo unde descrie scene de la miting.” (a.g. secară)
”Ca om apolitic ce sunt, m-a trimis cu gândul şi la Caragiale; reproducerea cugetărilor personajului mi s-a părut interesantă; are apetenţă pentru detalii.” (Nichita Sava)

Astăzi, la ora 18,30, va citi Nelu Păcuraru.

Ion Avram