Într-o atmosferă foarte relaxată de vineri, prozatorul Nelu Păcuraru ne-a prezentat un capitol numit "O raită prin Bahamas", din romanul "Minunile nu se repetă". Lectura dintr-un roman deja publicat nu e ceva obişnuit la cenaclu. Poate asta explică de ce armele criticii nu au fost încărcate la maxim, iar audienţa s-a cufundat în plăcerea lecturii. Chiar dacă nu s-a ajuns la o concluzie privind regulile pe care ar trebui să le presupună o "proză de călătorie" (fomula autorului), au fost apreciate la unison simţul ironiei (al auto-ironiei) şi descrierile peisajelor. Punctul mai puţin reuşit, aşa cum s-a remarcat, a fost excesul de detalii tehnice.
Lectura e uşoară. Punctează detalii interesante. Nu ştiu cui i se adresează. Prea mult accent pe descrierile tehnice. (Maria Strînbei)
Mi-a plăcut descrierea, am fost acolo. M-a atras. Autentic şi foarte frumos! (Raluca Purluca)
Am remarcat umorul. Încărcată de amănunte. Simpatic! (Carmen Neacşu)
O parte e descriptivă şi publicitară. Textul se duce spre literatură. E o carte de călătorii. Aminteşte de Calistrat Hogaş. Prea multe detalii tehnice. (Ion Avram)
Nu m-a prins cu detaliile. Voiam ceva mai personal şi mai cald. Parcă a fost un GPS. Căutam un GPS sentimental. O ironie sinceră, care merge la suflet. (Stela Iorga)
Detaliile tehnice sunt mai deranjante, dar celelalte nu. Auto-ironia face textul prietenos. Prea telegrafic în alte pasaje. (Octavian Miclescu)
Agreabil, nu am găsit nimic strident. Povesteşte cu patos. Are tehnică. Se analizează de multe ori pe sine însuşi. Am râs la unele pasaje. Mi-a plăcut! (Marius Grama)
Remarc umorul sănătos şi auto-ironia. M-am bucurat de text, mi-a plăcut. (Anca Şerban Gaiu)
Am aşteptat ceva excepţional să se întâmple. "Am sechestrat vaporul în zece poze". Mi-a plăcut metafora! (Paul Budeanu)
Vineri, 9 februarie, ora 18.30, în sediul ziarului "Viaţa liberă", ne va încânta cu o poveste Carmen Neacşu, colega noastră de cenaclu.
Andrei Velea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu