Cronică de cenaclu/lansare: Ședința și lansarea

Vineri, 14 decembrie, Librăria "Humanitas" Galaţi a găzduit o nouă lansare a unei cărţi din Proiectul "IV Romane". De această dată, "Vânzătorul de margarete", de Octavian Miclescu, cu cele două personaje feminine marcante, trecând la o nouă dimensiune a "Legăturilor bolnăvicioase" de acum vreun deceniu, parafrază a legăturilor primejdioase de acum vreo două veacuri şi ceva…

Moderator, acelaşi neobosit Doru Căstăian, care, cu un sfert de ochi la semifinala de handbal de campionat european România - Rusia, a subliniat punctele forte ale unui roman de excepţie, pe care criticul A. G. Secară l-a numit demn de Gallimard, ca întreg proiectul, care surprinde o Românie ce poate fi astfel mult mai bine înţeleasă de un Occident care abia silabiseşte sufletul bolnav al unui popor încă înlănţuit.

Pe pagina de Fb a proiectului citim: "La o primă vedere, "Vânzătorul de margarete" este un roman despre relații netradiționale, însă, prin viziunea anti-eroului cărții (ce poate fi numit de către Freud un invertit ocazional, sau un homoerotic de către Ferenczi) asupra societății, exprimată într-un mod lipsit de corectitudine politică, devine o formă a eșecului emoțional, a disperării sau a sindromului Stockholm prezent în orice relație - tradițională sau nu."

Desigur, o iubire saphică poate fi şi ea considerată "tradiţională", dar, aşa cum s-a arătat şi la lansare, orice este al lumii acesteia este un fel de accident metafizic întru fizic. Sau, cum bine le zice Cezar Amariei: "O proză confesivă, descărnată de lirism. Scrisă într-un stil funcționăresc, de proces-verbal, de jurnal personal non-literar, ce ar cadra mai degrabă cu un povestitor din domeniul tehnic (inginer ori economist) și nu cu un narator filolog. În pofida acestei disonanțe, proza capătă ritm, are o atmosferă veridică și te poartă de mână prin cotidian (de București sau Istanbul), servindu-ți picanterii de Vama Veche sau de târgușor provincial (Teiuș).

"Vânzătorul de margarete" al lui Octavian Miclescu este în primul rând respirația unei absolvente de filologie, ajunsă preparator de spaniolă/ franceză și profesor suplinitor. O absolventă ce are suficient bagaj cultural cât să compare atmosfera orașului cu prozele lui Ștefan Bănulescu, dar preferă acel limbaj funcționăresc, susținut de obsesia pentru consemnarea exactă a momentelor, orelor sau distanțelor. Rezultă o scriitură în tușe groase, condimentată cu erotism și un simț al observației supra-dezvoltat…"

Noi, tuşaţi, garantăm că sunt şi tuşe subţiri! Vinerea asta, 21 decembrie, va citi Nelu Păcuraru, de la ora 18,00, la sediul "Vieţii libere".

Noduri și Semne