Copilul poet Ilie Răpcianu revine în Cenaclul Noduri şi Semne după câţiva ani de absenţă – acum, în calitate de elev în clasa a X-a la Seminarul din Galaţi. Cu această ocazie, am aflat că, între timp, a fost premiat cu Menţiunea I la Olimpiada Naţională de Limbi Clasice – materia greaca veche şi că intenţionează ca, după seminar, să se specializeze în limbi clasice. Cele zece poeme prezentate au fost primite cu interes şi curiozitate.
”Mici adevăruri la care a ajuns, conform studiilor sale; teme curajoase – lumina, întunericul, divinitatea – tratate, oarecum, la suprafaţă; mai are de săpat.” (Simona Toma)
”Toţi am început cu astfel de mici adevăruri pe care le credeam importante; poemele au filon liric şi fir epic; textele, bine conduse, au atmosferă şi multă meditaţie.” (Anca Şerban Gaiu)
”Texte hiperfilozofice; poezia şi religia mi se par antagonice în sensul că poezia este, în genere, demistificatoare; are limpezime, sensibilitate şi multă meditaţie; sunt premize să scrie bine.” (Andrei Velea)
”Texte pretenţioase în limbaj, în tematică şi mesaj; multă meditaţie şi filozofare; ideatic, este coerent şi bine articulat.” (Cristina Dobreanu)
”Mici insuliţe lirice; încercări de a-şi defini eul, universul personal; cheia lirică nu-i încă definită; se vede o catapultare serioasă către marile probleme ale lumii; îşi caută vocea interioară; un mic răzvrătit care-şi pune întrebări, ia lumea la scuturat – şi asta-i bine.” (Stela Iorga)
”Salut venirea unor tineri în cenaclu, mai cu seamă atunci când sunt şi cunoscători ai limbilor clasice!” (Ioan Gh. Tofan)
”Foarte tânărul autor din seara aceasta are o viziune extraordinar de matură, fină, o siguranţă a scriiturii, deja o filosofie de viaţă, pe un ton trist, însă demn, reuşeşte alcătuiri neaşteptate! Mă înclin în faţa lui chiar şi pentru superbul titlu ‹‹Lumina este întuneric privit prin ochii unei lumânării››. Un adevăr descoperit, un fel de Teorie a relativităţii… poetice! Şi, atenţie: o construcţie specială – nu o lumânare, ci… “lumânărie”! Reţin şi “poemul ‹‹Eu sunt negru…›› - o demonstraţie de logică în paradox, scrisă cu sfială. Are atmosferă! Chiar şi acolo unde consemnează mai sec, mai prozaic, nu uită însă drumul spre un final coerent, evitând să lege doar, prin prozaic, mai multe construcţii frumoase în sine.” (Victor Cilincă)
Astăzi, la ora 18,30, va citi Ioan Gh. Tofan.
”Toţi am început cu astfel de mici adevăruri pe care le credeam importante; poemele au filon liric şi fir epic; textele, bine conduse, au atmosferă şi multă meditaţie.” (Anca Şerban Gaiu)
”Texte hiperfilozofice; poezia şi religia mi se par antagonice în sensul că poezia este, în genere, demistificatoare; are limpezime, sensibilitate şi multă meditaţie; sunt premize să scrie bine.” (Andrei Velea)
”Texte pretenţioase în limbaj, în tematică şi mesaj; multă meditaţie şi filozofare; ideatic, este coerent şi bine articulat.” (Cristina Dobreanu)
”Mici insuliţe lirice; încercări de a-şi defini eul, universul personal; cheia lirică nu-i încă definită; se vede o catapultare serioasă către marile probleme ale lumii; îşi caută vocea interioară; un mic răzvrătit care-şi pune întrebări, ia lumea la scuturat – şi asta-i bine.” (Stela Iorga)
”Salut venirea unor tineri în cenaclu, mai cu seamă atunci când sunt şi cunoscători ai limbilor clasice!” (Ioan Gh. Tofan)
”Foarte tânărul autor din seara aceasta are o viziune extraordinar de matură, fină, o siguranţă a scriiturii, deja o filosofie de viaţă, pe un ton trist, însă demn, reuşeşte alcătuiri neaşteptate! Mă înclin în faţa lui chiar şi pentru superbul titlu ‹‹Lumina este întuneric privit prin ochii unei lumânării››. Un adevăr descoperit, un fel de Teorie a relativităţii… poetice! Şi, atenţie: o construcţie specială – nu o lumânare, ci… “lumânărie”! Reţin şi “poemul ‹‹Eu sunt negru…›› - o demonstraţie de logică în paradox, scrisă cu sfială. Are atmosferă! Chiar şi acolo unde consemnează mai sec, mai prozaic, nu uită însă drumul spre un final coerent, evitând să lege doar, prin prozaic, mai multe construcţii frumoase în sine.” (Victor Cilincă)
Astăzi, la ora 18,30, va citi Ioan Gh. Tofan.
Ion Avram
