O PATĂ DE SÂNGE CARE VORBEȘTE

A fost o seară frumoasă. S-a vorbit despre Nichita Stănescu. S-a citit din Nichita Stănescu. Din suflet, frumos, Ana-Maria Panagatos a citit șase texte, unele alese chiar din volumul Noduri și Semne. Iată, unul dintre ele:

Doamne, apără poporul român./ Ai grijă de el şi/ apără-l!/ El este al tău/ cu blândeţea lui de miel/ şi cu răbdarea lui de taur/ cu omenia lui/ de floare de zăpadă/ ce se vede pe geam, Doamne,/ pe fereastră şi pe libertate!/ Doamne!/ poporul meu nu se spală de mine!/ Eu nu mă spăl/ de poporul meu!/ Dacă-mi vine alt miros/ decât mirosul lui,/ mă spăl pe mâini/ numai de propriile mele mâini/ şi mă las legat/ de boarea de zăpadă/ a poporului meu./ Mărul se poate spăla/ numai de măr,/ de pomul mărului nu! De pom nu!/ Apără, Doamne, poporul roman/ şi nu te spăla de el!/ Pe maica mea/ care m-a născut pe mine/ am dăruit-o poporului român./ Dăruieşte-ţi, Doamne,/ pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,/ poporului român!

(Nichita Stănescu - Eu nu mă spăl de poporul meu)

Au participat și au discutat Stela Iorga, Victor Cilincă, Leonard Matei, a.g. secară, Marius Grama, Paul Budeanu, Gelu Ghemiș, Ana-Maria Panagatos, Ion Avram. A fost o întâlnire aproape festivă. Vorba poetului Ion Zimbru: Optzeci și patru de ani de la Nașterea lui Nichita Stănescu… plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploiești? Și poate cineva să creadă că nu mai trăiește Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că ”trăiește”! Și asta, fiindcă a știut să ”moară” în fiecare zi! Pentru că a vrut, și a știut, și a putut să nu-și ducă Viața/ Crucea pe târâre! Pentru că a știut să ceară și să primească Dezlegare la/ de la ”Limba Poezească” – așa cum îi plăcea să spună despre Limba în care-și scria Poezia, adică ”Monalisa Literaturii Române”! (…) un Poet care putea nărui o întreagă Vavilonie c-o singură sintagmă sublimă precum: ”Vai de capul creierului meu!”, sau ”eu nu sunt altceva decât/ o pată de sânge/ care vorbește” etc. (VL 8361) 

În postfața volumului Leoaică tânără, iubirea, Alexandru Condeescu observă că: Un imperiu al Nordului și al ninsorilor cosmice stăpânește la Nichita Stănescu peste viziunea unui univers mineral, strălucitor într-o lumină tăioasă, stelară, răsfrântă în oglinzile lichefiate de ger ale Oceanului înghețat. Un vis al romanticilor germani,, al lui Baudelaire și Eminescu, se îndeplinește astfel surprinzător în poezia acestui poet de la sfârșitul mileniului nostrum, trădând în sintaxa metaforelor sale un temperament oniric fundamental ce deschide o poartă tulburătoare asupra adevărurilor profunde, sfâșietoare, ale ființei lirice locuind o jumătate de veac într-un geniu al limbii române.   

Ion Avram

Astăzi, membrii cenaclului Noduri și Semne vor participa la prezentarea cărții de poezie În dialog cu al treilea a lui Leonard Matei, ce va avea loc la Muzeul Al. I. Cuza, la ora 16,00. 

   

Cu naşu' pe Calea Regală

Fotografie publicată în „Imparțial”, Nr. 217, An V, 5-11 mai 1995

În obişnuitul flash literar, Andrei Velea ne-a recomandat cartea lui Robert B. Cialdini intitulată Psihologia manipulării - Curs de teorie şi practică a influenţării, despre care susţine că este o carte uşor scrisă, pe care o citeşti cu plăcere şi în care sunt expuse o serie de tehnici de manipulare, care vin din unele tendinţe naturale ale omului de a se descurca pe anumite scurtături.

A urmat Liviu I. Cocei, cu un fragment de opt pagini din eseul Ironismul este un umanism, din care redăm un pasaj şi câteva comentarii:

(…) Revenind asupra ironismului, mai putem adăuga că acesta reprezintă un umanism nu doar pentru că ne ajută să intrăm într-o nouă epocă. Chiar în cadrul aceleiaşi culturi, poate funcţiona ca test psihologic, joc de societate sau chiar ambele. De exemplu, agresivitatea ancestrală se modifică în sens pozitiv în cultura antică greacă, fiind sublimată de o ironie civilizată, adeseori plăcută şi îngăduitoare. (…)

”Există un cod ironic şi un cod poetic - ironia seamănă mult cu poezia; mai trebuie lucrat la stil, ca să se desprindă de aspectul didactic.” (Gabriel Gherbăluţă)

”O încercare curajoasă de a ridica ironia la rangul de ironism, de a conceptualiza ironia ca fenomen inclusiv uman.” (Cristina Dobreanu)

Se spune că ironia e arma zeilor. Iar zeii au doborât titanii. La rândul lor, zeii antici au fost detronaţi de Socrate şi ironia lui. Ironia a fost dintotdeauna antisistem. Filosofia începe odată cu ludicul şi cu ironia. Poezia începe cu pamfletul şi cu discursul politic. Nimic nu poate sta în calea râsului şi poate că doar el ne salvează. Aduce toate la un numitor comun, demistifică şi egalizează. (…) Da, umorul, ironia şi pamfletul sunt antisistem. Sunt noua (dar atât de vechea) rezistenţă! (pasaj de întâmpinare extras dintr-o pagină-pamflet prezentată de Andrei Velea)

Se împlinesc 84 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu. Titlul ultimei sale cărţi antume - Noduri şi Semne - i-a inspirat pe poeţii Ion Zimbru şi Gelu Ciorici-Şipote să înfiinţeze, imediat după moartea poetului, un cenaclu literar cu acest nume, cenaclul nostru. Astăzi, la orele 18,30, poetul Ion Zimbru şi prietenii vom susţine o seară de lectură întru amintirea şi cinstirea naşului nostru - Îngerul Blond - Nichita Stănescu.

Ion Avram