Fotografie publicată în „Imparțial”, Nr. 217, An V, 5-11 mai 1995 |
A urmat Liviu I.
Cocei, cu un fragment de opt pagini din eseul Ironismul este un umanism,
din care redăm un pasaj şi câteva comentarii:
(…) Revenind
asupra ironismului, mai putem adăuga că acesta reprezintă un umanism nu doar
pentru că ne ajută să intrăm într-o nouă epocă. Chiar în cadrul aceleiaşi
culturi, poate funcţiona ca test psihologic, joc de societate sau chiar ambele.
De exemplu, agresivitatea ancestrală se modifică în sens pozitiv în cultura
antică greacă, fiind sublimată de o ironie civilizată, adeseori plăcută şi
îngăduitoare. (…)
”Există un cod
ironic şi un cod poetic - ironia seamănă mult cu poezia; mai trebuie lucrat la
stil, ca să se desprindă de aspectul didactic.” (Gabriel Gherbăluţă)
”O încercare
curajoasă de a ridica ironia la rangul de ironism, de a conceptualiza ironia ca
fenomen inclusiv uman.” (Cristina Dobreanu)
Se spune că
ironia e arma zeilor. Iar zeii au doborât titanii. La rândul lor, zeii antici
au fost detronaţi de Socrate şi ironia lui. Ironia a fost dintotdeauna
antisistem. Filosofia începe odată cu ludicul şi cu ironia. Poezia începe cu
pamfletul şi cu discursul politic. Nimic nu poate sta în calea râsului şi poate
că doar el ne salvează. Aduce toate la un numitor comun, demistifică şi
egalizează. (…) Da, umorul, ironia şi pamfletul sunt antisistem. Sunt noua (dar
atât de vechea) rezistenţă! (pasaj
de întâmpinare extras dintr-o pagină-pamflet prezentată de Andrei Velea)
Se împlinesc 84 de
ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu. Titlul ultimei sale cărţi antume
- Noduri şi Semne - i-a inspirat pe poeţii Ion Zimbru şi Gelu
Ciorici-Şipote să înfiinţeze, imediat după moartea poetului, un cenaclu literar
cu acest nume, cenaclul nostru. Astăzi, la orele 18,30, poetul Ion Zimbru şi
prietenii vom susţine o seară de lectură întru amintirea şi cinstirea naşului
nostru - Îngerul Blond - Nichita Stănescu.
Ion
Avram
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu