O PATĂ DE SÂNGE CARE VORBEȘTE

A fost o seară frumoasă. S-a vorbit despre Nichita Stănescu. S-a citit din Nichita Stănescu. Din suflet, frumos, Ana-Maria Panagatos a citit șase texte, unele alese chiar din volumul Noduri și Semne. Iată, unul dintre ele:

Doamne, apără poporul român./ Ai grijă de el şi/ apără-l!/ El este al tău/ cu blândeţea lui de miel/ şi cu răbdarea lui de taur/ cu omenia lui/ de floare de zăpadă/ ce se vede pe geam, Doamne,/ pe fereastră şi pe libertate!/ Doamne!/ poporul meu nu se spală de mine!/ Eu nu mă spăl/ de poporul meu!/ Dacă-mi vine alt miros/ decât mirosul lui,/ mă spăl pe mâini/ numai de propriile mele mâini/ şi mă las legat/ de boarea de zăpadă/ a poporului meu./ Mărul se poate spăla/ numai de măr,/ de pomul mărului nu! De pom nu!/ Apără, Doamne, poporul roman/ şi nu te spăla de el!/ Pe maica mea/ care m-a născut pe mine/ am dăruit-o poporului român./ Dăruieşte-ţi, Doamne,/ pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,/ poporului român!

(Nichita Stănescu - Eu nu mă spăl de poporul meu)

Au participat și au discutat Stela Iorga, Victor Cilincă, Leonard Matei, a.g. secară, Marius Grama, Paul Budeanu, Gelu Ghemiș, Ana-Maria Panagatos, Ion Avram. A fost o întâlnire aproape festivă. Vorba poetului Ion Zimbru: Optzeci și patru de ani de la Nașterea lui Nichita Stănescu… plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploiești? Și poate cineva să creadă că nu mai trăiește Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că ”trăiește”! Și asta, fiindcă a știut să ”moară” în fiecare zi! Pentru că a vrut, și a știut, și a putut să nu-și ducă Viața/ Crucea pe târâre! Pentru că a știut să ceară și să primească Dezlegare la/ de la ”Limba Poezească” – așa cum îi plăcea să spună despre Limba în care-și scria Poezia, adică ”Monalisa Literaturii Române”! (…) un Poet care putea nărui o întreagă Vavilonie c-o singură sintagmă sublimă precum: ”Vai de capul creierului meu!”, sau ”eu nu sunt altceva decât/ o pată de sânge/ care vorbește” etc. (VL 8361) 

În postfața volumului Leoaică tânără, iubirea, Alexandru Condeescu observă că: Un imperiu al Nordului și al ninsorilor cosmice stăpânește la Nichita Stănescu peste viziunea unui univers mineral, strălucitor într-o lumină tăioasă, stelară, răsfrântă în oglinzile lichefiate de ger ale Oceanului înghețat. Un vis al romanticilor germani,, al lui Baudelaire și Eminescu, se îndeplinește astfel surprinzător în poezia acestui poet de la sfârșitul mileniului nostrum, trădând în sintaxa metaforelor sale un temperament oniric fundamental ce deschide o poartă tulburătoare asupra adevărurilor profunde, sfâșietoare, ale ființei lirice locuind o jumătate de veac într-un geniu al limbii române.   

Ion Avram

Astăzi, membrii cenaclului Noduri și Semne vor participa la prezentarea cărții de poezie În dialog cu al treilea a lui Leonard Matei, ce va avea loc la Muzeul Al. I. Cuza, la ora 16,00.