texte de Nicoleta Onofrei

Somatizare


Avea spatele încleştat. Strâns. Ca o stafidă.
Inima îi bătea în fălci Se scuturau...
Ca fălcile unui buldog atunci când lătra cutremurat de furie şi teamă în acelaşi timp.
Lacrimile le simţea în ovar.
Cu fiecare lacrimă ovarul zvâcnea. Ca un răspuns.
Ca şi cum ar fi plâns odată cu ochiul.



Ne-nţelegere


Obiectele se scurg pe pereţi. Pe podea.
Neîmbrăţişate. Tăcute. Mute.
Se lovesc unele de altele. Distincte.
Pustii.
Indiferente.
Un om se uită la ele.


Drum



Inima picură paşi. Picioarele zboară inimi. Ca un om de tinchea, ca un cuc de ceas. Un pas. Un pas. Si altul. Si altul. Si altul. Cu sunet de harpă. cu tinchea. si ceas.
Mihail mergea, cu pene in suflet. S-ar fi zis că-şi ştie drumul, dar mergea fără să ştie.
Surd – paşii.
Ca o barză. Cu picioarele înainte păşind.
Mâinile - un budha desenând în cer.
Şi doar mergea.