O iubire hotărâtă ca o stâncă într-un câmp de păpădii, care împleteşte rădăcini dincolo de
trepte şi ziduri, care creşte din sârmă ghimpată. Pe cât de sugestive sunt
imaginile, pe atât de reuşite şi de puternice sunt poemele Tatianei Nona Ciofu.
Poeta foloseşte sau se foloseşte bine de elementele poeziei ei, care reuşesc să
redea cu forţă o trăire, un proces, o întâmplare, o stare. Dacă Violeta Bobe
descrie poemele Nonei prin feminitate şi iubire, ba chiar prin dulcegărie,
Diana Balmuş vede o poezie puternică, echilibrată, calmă, ce ar exprima o
dragoste matură şi deloc dulceagă.
Ar putea vorbi, de ce nu, şi despre îmblânzire, aparţinere şi protecţie, mai
subtil, dar şi mai implicat, mai trăit, mai dureros, decât a făcut-o, chiar
dacă indimenticabil de frumos şi de natural, Exupéry. Sunt fiara care te poartă/ prin pustiul/cu degete vii.// Întinsă la picioarele tale/ aştept să îmi rosteşti numele/ să strigi de nenumărate ori,/ până plămânii tăi devin
ecou./Tu crezi că nu te mai aud.../ clipesc leneş/ şi îmi întind grumazul/
privind cum îţi ascuţi colţii de om/ şi adorm.../ Visez că alerg înspre tine/
şi te dobor/ şi tu, zâmbind,/ îmi spui „Gata cu joaca!/ În cuşcă ţi-e locul,/
fii cuminte!”// Şi eu nu înţeleg,/ nu vreau să aud/ şi fug.// Încă mai eşti,//
încă te port,/ dormi ca un fetus/ desprins, înfăşurat/ într-o fiară. (Tatiana Nona Ciofu)
Stela Iorga observă o evoluţie în expresia lirică, iar dezbaterea metafizică,
potrivit acesteia, îi reuşeşte Nonei. „Problematizează sentimentul iubirii
mânuind un condei sigur”, a spus Stela Iorga. Simona Toma vede şi ea o aşezare bună în pagină a
poemelor, care curg de la un capăt la altul. Victor Cilincă remarcă faptul că
există multă dragoste, dar puţin ritm. Potrivit acestuia, poemele s-ar putea
împărţi în două feluri: unele cu o structură mai puţin poetică, cu multă proză,
şi altele care au tendinţa de a deveni mici bijuterii de genul haiku-ului. Cu toate
acestea, tot Victor spune că, pe lângă faptul că ar fi putut fi gândite într-un
singur mare poem pentru că lucrează pe aceeaşi stare, în poemele Nonei există
şi multe zone/imagini care au mai fost
folosite. Anca Şerban Gaiu a criticat că unele zone ar fi prea retorice,
forţate, bărbătoase (sânge, oase dezmembrate, tibii) şi nu rezonează cu lirica
fluidă a restului.
Nicoleta
Onofrei
Vineri,
de pe la 18.00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, ne va citi Stela Iorga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu