o tulpină de trandafir
ruptă/ este din fire desvrăjită/ tot aşa cum neiubirea multă/ ne frânge în
interior/ ca o tijă zdrenţuită/ de floare tocată mărunt cu satârul.
(Stela
Iorga – kabuki)
Despre poezia Stelei Iorga, eşti tentat să crezi că nu
mai ai ce spune – întrucât ea este, de-acum, o poetă cunoscută şi/ sau
recunoscută, textele sale fiind analizate, comentate, criticate într-o serie de
publicaţii de profil sau în diverse situaţii şi cu diferite ocazii, într-un
cadru mai mult sau mai pţin festiv, mai mult sau mai puţin organizat, dar
cultural, desigur.
În grupajul
de zece texte prezentat vineri în cenaclul Noduri
şi Semne, Stela Iorga vine cu un motiv nou: cel al trandafirului ca mesager
al unor trăiri interioare pe cât de acute pe atât de bine strunite şi al
nostalgiei unei iubiri neîmplinite/ sau, poate, reprimată la care autoarea se
raportează/ referă cu o blândă duritate (apropos de ghimpii trandafirului), cu
o înverşunată concizie, cu o filigranată discreţie.
Găsim în
grupajul prezentat un soi de întoarcere spre sine dintr-o perspectivă nouă –
aceea a înţelegerii vieţii/ lumii, a acceptării acestei înţelegeri,
resemnându-se într-o definitivă contemplare.
“Are nişte
constante – iubirea şi raportarea la lume a eului liric care este într-o
armonie cu natura sau, mai bine zis, cu proiecţia sentimentelor asupra naturii,
poemele fiind ca un ţipăt, ca o tânguire” – a zis Nicoleta Onofrei. Radu
Dragomir afirmă că poemele sunt echilibrate şi că nici imaginile, nici
metaforele (destul de acide) nu distrug confortul sufletesc la parcurgerea
textului.
“Poeme mai
calme şi mai resemnate decât cele cunoscute” – observă Florin Buzdugan, sau
“transmit o maturitate spirituală a resemnării în faţa realităţii a unui suflet
încercat” – vede Ana Maria Panagatos. “Fără cusur” – se exprimă succinct Paul
Berenştain.
“O voce
feminină ce strigă dintr-un trup răpus de încercările vieţii, o reprezentare
florală a sufletului, a unei tinereţi invocate şi regretate cu ascuţimea/
stringenţa ghimpelui de trandafir” – conchide şcolăreşte Violeta Bobe.
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Octavian Miclescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu