Cronică de cenaclu: Dresorul de vineri

(...)Cassiop dansează cu îngerii/ când el are chef duminica adună mulţimea la horă/ le împleteşte fetelor flori în păr le albeşte frunţile/ pe flăcăi nu-i lasă niciodată nebărbieriţi netunşi/ el stă deoparte/ cu sacul deschis la gură şi se bucură// îi mai ceartă pe lăutari/ se întâmplă să piardă ritmul timpul/ el îi pune să asculte copitele cailor şi să bată/ să sufle să mângâie clapele acordeonului/ de parcă ar dezmierda un trup de zeiţă// şi ţărâna oftează în salturi de ciuleandră(...)         

(Marius Grama – dresorul de duminici)

În cele două poeme, intitulate Dresorul de duminici şi Crima de pe strada cu nuci, prezentate vineri în cenaclul Noduri şi Semne, Marius Grama s-a dovedit un adevărat dresor de cuvinte – textele sale fiind apreciate, dar şi disecate cu atenţie şi în mod avizat de membrii prezenţi.

„Marius Grama ne propune un univers desacralizat în opoziţie cu universul sacru al copilăriei care este de un lirism şi suavitate specifice liricii masculine; cadenţa textelor vine dintr-un rafinament sufletesc şi dintr-o cunoaştere a scrisului care au concurat către o originalitate firească; detaşarea cu care judecă lumea este inteligentă, are un umor în doză acceptabilă şi o ironie bine filtrată; are farmec şi o fină intuiţie artistică; o scriere cinstită, fără poză, care aminteşte de proza sud-americană; finalurile au valoare aforistică şi susţin bine textele.” (Stela Iorga)

„Un postmodernism de bun simţ pe care pot să-l prizez, având şi ceva din tandreţea optzeciştilor; o lume fantastică, creionată aproape până la palpabil; autorul ne propune să ne întoarcem la lumea sănătoasă a copilăriei, când se respectau nişte ritualuri; transpare ideea că trăim într-o lume haotică, plină de tragedii din care ar trebui să evadăm cumva; are şi zone ce ar mai putea fi periate, întrucât sunt prea încărcate în detalii; ritmul interior vine atât din inspiraţie, cât şi dintr-o anume ştiinţă a scrisului.” (Anca Şerban)

„Inedit, viu, concret.” (Gelu Ghemiş)

„În textele prezentate, Marius Grama îşi încearcă talentul de povestitor. Dresorul de duminici m-a dus cu gândul la Proust, prin acel ton de melancolie care ne aminteşte de copilărie şi prin regretul faţă de timpul pierdut/ trecut.” (Octavian Miclescu)

„Fin observator; redă cu simplitate ceea ce observă; ştie să conducă textul până la un final în care dă cheia şi, implicit, greutate textului; are căldură şi duioşie.” (Nicoleta Onofrei)

„Punctul tare al prozei Dresorul de duminici vine din obsesia personaj – Cassiop care, ca un Dumnezeu pe pământ, se materializează într-un univers al copilăriei ce vine în contrast cu universul lumii moderne/ cotidiene.” (Radu Dragomir)                           

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Radu Dragomir.