Cronică de cenaclu: Era să fie o poveste de dragoste

“Dâre de soare gros cădeau pe iarba răscolită de cai. Margarethe îi prinse privirea în focul ei albastru. Simţea că-l taie acea căutătură, dar rezistă tentaţiei de a se uita în altă parte. Niciun zâmbet, nicio tresărire”. (Marius Chiru, Rogerius) Era să să fie o poveste de vânătoare care ascunde o poveste de dragoste, în schimb ne-am ales cu legea lui Newton dintre pulpele unei doamne („corsetul alb căzu din pat după o clipă de ezitare, cedând legii lui Newton. Pulpele ei albe lăsară lumina albă s-o pătrundă”) . Şi nici măcar, cel puţin după reacţiile poetului Ion Zimbru, care a spus că textul lui Marius Chiru, un fragment din romanul „Rogerius”, este un „spectacol inutil”, „un dezastru”, „nu spune nimic”. Motive pentru care textul a fost subiectul unei dispute mari între prieteni. Victor Cilincă, iubitor şi scriitor de proză, a perceput fragmentul ca fiind „foarte bine scris”, cu trimiteri finuţe ici-acolo, chiar dacă fraza lungă poate fi obositoare. „Marius Chiru pare mai degrabă meseriaş decât sincer, simte ce trebuie să spună, are siguranţa scriiturii, dar este o poveste de dragoste puţin formală”, a spus Victor. Ion Avram a fost oarecum deranjat de termenii ştiinţifici, chiar dacă a părut să guste firul epic. Înşiruirea de termeni germanici a deranjat-o pe Stela Iorga, ba a mers până acolo încât să spună că textul este plin de banalităţi lingvinstice. „Sunt aşezări frazale care trimit la un infantilism lingvistic. Prozei îi lipseşte sufletul şi vraja”. De lipsa „vrăjii” şi a sentimentului au vorbit şi Ioana Andrada Tudorie şi Nona Tatiana Ciofu. „Dacă fragmentul presupune doi bărbaţi care iubesc aceeaşi femeie, ar fi trebuit să existe o efervescenţă a acţiunii, personaje îndârjite. Povestea de dragoste este lipsită de dragoste, pasajul erotic, care reprezintă apogeul pasiunii, este banal, pentru că descrie o trăire intimă cu exces de voluptate, care cade într-o imagine puerilă a iubirii”, a surprins Andrada. Nefirească prin lipsa de încrâncenare, i-a părut şi lui Marius Grama povestea, fie că e de vânătoare, fie că e de iubire. Potrivit lui Grama, povestea este cursivă, dar nu are intrigă, suspans, dialogurile sunt prea îngrijite şi, prin asta, nefireşti. Astăzi, de la 18.00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, citeşte Marius Grama.

Autor:   Nicoleta Onofrei

Publicat Vineri, 03 Mai 2013 10:00