Foto: Gabriel Ghimpu
Radu Vartolomei a continuat, vinerea trecută, povestea aromânului Epaminonda şi a familiei sale din romanul intitulat, provizoriu, „Farşerotul”. Cu o zonă de inspiraţie interesantă (disoluţia valorilor aromânilor de după ’90), totuşi, fragmentul adus către lectură pare să abunde de un limbaj gratuit vulgar, de un dialog obositor, potrivit lui Marius Grama.
„Pare să fie un film ieftin. Limbajul de cartier din dialog nu îşi are rostul în poveste. Are o scriitură greoaie. Este scris superficial, ba este chiar neverosimil în multe locuri”, a spus Marius. Carenţele dialogului sunt observate şi de Andrei Velea, care a subliniat că, dincolo de frazele memorabile, de metaforele care îmblânzesc textul, proza lui Radu nu reuşeşte să redea o discuţie reală dintre bătrân şi tânăr, respectiv între bunicul Yory şi nepotul Alexandru, ea fiind puţin deplasată. Anca Şerban Gaiu aproape îi recomandă cu căldură să revină la povestirea scurtă. „Proza scurtă o ţinea foarte bine sub control, era savuroasă. Ca să scrii un roman, trebuie să ai suflu”, a zis Anca. Chiar dacă problematica aromânilor l-a interesat şi pe Octavian Miclescu, acesta nu a putut trece peste faptul că în text personalitatea nepotului se confundă cu cea a bătrânului, ba, mai mult, şi naratorul are acelaşi comportament cu personajele. „Frazarea trebuie să fie diferită. Trebuie să fie o deosebire de limbaj între cei doi. Bătrânului i-aş îmbogăţi puţin vocabularul aromân”, a explicat Miclescu.
Prozatorul şi dramaturgul Victor Cilincă a observat atât cursivitatea textului, cât mai ales jocul scenic al personajelor din începutul fragmentului, când Yory îşi toacă fin fiul, pe Epaminonda, nelăsându-l să vorbească. Însă, potrivit acestuia, textul trenează un pic în momentul când intervin scenele tragice, cu referire la moarte, unde ar fi trebuit mai multă emoţie. Una peste alta, Gelu Ghemiş spune că textele lui Radu abundă într-un realism dur, sunt scrise cu naturaleţe, obligând cititorul să galopeze prin ele.
Astăzi, la 18.00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Violeta Bobe.
„Pare să fie un film ieftin. Limbajul de cartier din dialog nu îşi are rostul în poveste. Are o scriitură greoaie. Este scris superficial, ba este chiar neverosimil în multe locuri”, a spus Marius. Carenţele dialogului sunt observate şi de Andrei Velea, care a subliniat că, dincolo de frazele memorabile, de metaforele care îmblânzesc textul, proza lui Radu nu reuşeşte să redea o discuţie reală dintre bătrân şi tânăr, respectiv între bunicul Yory şi nepotul Alexandru, ea fiind puţin deplasată. Anca Şerban Gaiu aproape îi recomandă cu căldură să revină la povestirea scurtă. „Proza scurtă o ţinea foarte bine sub control, era savuroasă. Ca să scrii un roman, trebuie să ai suflu”, a zis Anca. Chiar dacă problematica aromânilor l-a interesat şi pe Octavian Miclescu, acesta nu a putut trece peste faptul că în text personalitatea nepotului se confundă cu cea a bătrânului, ba, mai mult, şi naratorul are acelaşi comportament cu personajele. „Frazarea trebuie să fie diferită. Trebuie să fie o deosebire de limbaj între cei doi. Bătrânului i-aş îmbogăţi puţin vocabularul aromân”, a explicat Miclescu.
Prozatorul şi dramaturgul Victor Cilincă a observat atât cursivitatea textului, cât mai ales jocul scenic al personajelor din începutul fragmentului, când Yory îşi toacă fin fiul, pe Epaminonda, nelăsându-l să vorbească. Însă, potrivit acestuia, textul trenează un pic în momentul când intervin scenele tragice, cu referire la moarte, unde ar fi trebuit mai multă emoţie. Una peste alta, Gelu Ghemiş spune că textele lui Radu abundă într-un realism dur, sunt scrise cu naturaleţe, obligând cititorul să galopeze prin ele.
Astăzi, la 18.00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Violeta Bobe.
Autor: Nicoleta Onofrei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu