Se aude un motor de maşină apropiindu-se ca apoi să intre cu spatele în scenă, pe jumătate. Motorul se opreşte. Se face auzit radioul. Zgomotul a două portiere trântite. MOEBIUS 1 şi MOEBIUS 2 apar în scenă » (Octavian Miclescu, Banda lui Möbius, piesă într-un act jumate)
Astăzi ne citeşte, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", Radu Vartolomei, dar vinerea trecută ne-a citit Octavian Miclescu în geometria misterioasă a benzii lui Möbius. Victor Cilincă a spus că cele două personaje în aşteptare creează o tensiune a dialogului şi a amintit de Vladimir şi Estragon din piesa lui Samuel Beckett, "Aşteptându-l pe Godot " sau, pe undeva, cumva, de Tarantino. A mai spus că dacă ar privi textul ca un text "de citit", n-ar fi nimic de adăugat, dar dacă l-ar privi ca un text "de jucat", ar avea pretenţii ca autorul să aibe controlul poeziei piesei. L-a mai amintit, prin absurd, şi pe Eugen Ionesco, apoi că textul este cursiv, amuzant, are dialoguri bune. Ion Avram, în primele trei pagini, a văzut un dialog firesc între două personaje care nu anunţă situaţia absurdă ce va urma şi l-a sfătuit pe Octavian să mizeze încă din start pe ideea de absurd şi că "are un umor consecvent realizat prin expresii şi situaţii, tot textul are trimiteri la situaţii reale, încercări de a filosofa". Alexandra Popa, între două unduiri de evantai, a spus că personajele se aseamănă cu Stan şi Bran şi că textul este reuşit. Stela Iorga a perceput textul ca pe nişte secvenţe care s-au legat şi nu s-au legat, s-ar fi aşteptat la o trimitere clară spre Banda lui Möbius, "i-a ieşit acolo unde este umorul pişcător care vine la capătul unor momente trenante, i-aş spune pseudotext, rămânând la ansamblu şi la o finalitate, mi-aş fi dorit nu numai un joc, nu i-am dat de capăt din punct de vedere estetic". Simona Vartolomei a fost de părere că e "un pretext pe care-l poţi interpreta cum vrei, nu-i neapărat pentru cei avizaţi, e reuşit". Radu Vartolomei a văzut piesa la fel de verosimilă ca serialul "Băieţi buni", adică "are ritm, are de toate, dar nu are nicio legătură cu realitatea". Andrei Leonte crede că autorul poate mai mult şi că ar fi fost mai bine dacă ar fi mers spre comedie. Marius Grama a lăsat scris: "O piesă scrisă dintr-un foc, dintr-o suflare, care poate fi pusă în scenă şi care-i oferă regizorului suficient de multă libertate încât să-şi satisfacă actul propriu de creaţie. Stângăcii (care pot fi corectate în urma lecturii din cenaclu) în privinţa coerenţei dialogului. Plin de haz, inspirat, dinamic."
Astăzi ne citeşte, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", Radu Vartolomei, dar vinerea trecută ne-a citit Octavian Miclescu în geometria misterioasă a benzii lui Möbius. Victor Cilincă a spus că cele două personaje în aşteptare creează o tensiune a dialogului şi a amintit de Vladimir şi Estragon din piesa lui Samuel Beckett, "Aşteptându-l pe Godot " sau, pe undeva, cumva, de Tarantino. A mai spus că dacă ar privi textul ca un text "de citit", n-ar fi nimic de adăugat, dar dacă l-ar privi ca un text "de jucat", ar avea pretenţii ca autorul să aibe controlul poeziei piesei. L-a mai amintit, prin absurd, şi pe Eugen Ionesco, apoi că textul este cursiv, amuzant, are dialoguri bune. Ion Avram, în primele trei pagini, a văzut un dialog firesc între două personaje care nu anunţă situaţia absurdă ce va urma şi l-a sfătuit pe Octavian să mizeze încă din start pe ideea de absurd şi că "are un umor consecvent realizat prin expresii şi situaţii, tot textul are trimiteri la situaţii reale, încercări de a filosofa". Alexandra Popa, între două unduiri de evantai, a spus că personajele se aseamănă cu Stan şi Bran şi că textul este reuşit. Stela Iorga a perceput textul ca pe nişte secvenţe care s-au legat şi nu s-au legat, s-ar fi aşteptat la o trimitere clară spre Banda lui Möbius, "i-a ieşit acolo unde este umorul pişcător care vine la capătul unor momente trenante, i-aş spune pseudotext, rămânând la ansamblu şi la o finalitate, mi-aş fi dorit nu numai un joc, nu i-am dat de capăt din punct de vedere estetic". Simona Vartolomei a fost de părere că e "un pretext pe care-l poţi interpreta cum vrei, nu-i neapărat pentru cei avizaţi, e reuşit". Radu Vartolomei a văzut piesa la fel de verosimilă ca serialul "Băieţi buni", adică "are ritm, are de toate, dar nu are nicio legătură cu realitatea". Andrei Leonte crede că autorul poate mai mult şi că ar fi fost mai bine dacă ar fi mers spre comedie. Marius Grama a lăsat scris: "O piesă scrisă dintr-un foc, dintr-o suflare, care poate fi pusă în scenă şi care-i oferă regizorului suficient de multă libertate încât să-şi satisfacă actul propriu de creaţie. Stângăcii (care pot fi corectate în urma lecturii din cenaclu) în privinţa coerenţei dialogului. Plin de haz, inspirat, dinamic."
A consemnat: Simona Toma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu