“ca soarele într-o
dimineaţă de vară,/ soarele încerca să răsară din spatele munţilor/ şi nu
reuşea// şi-aşa că acum este mereu întuneric,/ iar vorbele se pierd în noapte,
/ ca şi cum ai vărsa cerneala/ în cerneală” (Alexandru Maria)
Textele lui
Alexandru Maria se ţes ca într-un joc (nefericit) al vieţii, al omului în
interiorul minţii sale. Poemele se constituie ca o matrioşcă, având surpriza
adâncimilor neexplorate, unde orice sentiment se concentrează într-un nucleu în
care colcăie neliniştea, indecizia. Omul prin şi printre cuvinte: rătăcit,
regăsit, înecând amăgirea, ajuns parcă la capătul răbdarii, dar nu şi al
devenirii sale ca “jongleur” profesionist, supravieţuitor al tuturor
accidentelor de muncă “în cuvinte”.
Ion Avram remarcă raportul interior-exterior
din texte, subliniind ritmul interior bine strunit de autor, care recurge la
expresii construite original pentru a atinge o problematică ce vizează
existenţa umană, dar şi modul de analiză al acesteia. Stela Iorga vede un univers
liric articulat, organizat în opoziţie, oscilând între seriozitate şi ludic, având
o sinceritate crudă. Perspectivă ludică este percepută şi de Elena Donea, care
compară textele cu Motanul Chesire din „Alice în Ţara Minunilor”.
Ana Maria Panagatos spune despre texte că sunt
contemplative, însă greoaie şi uşor pesimiste, iar Radu Dragomir semnalează
prezenţa unui eu demiurgic, „conştient de imperfecţiunile sale, care se retrage
în sine, însă acolo nu mai e nimic”. Marius Grama este de părere că avem de-a
face cu: „o poezie a nimicului, în care autorul încearcă să dea verdicte, şi, parcă,
să utilizeze cuvinte mari, imagini puternice”. Octav Miclescu atrage atenţia
asupra dorinţei exersării unei simplităţi ce are tendinţa de a nu spune nimic.
Gelu Ghemiş conchide: „textele lui Alexandru Maria au o tentă masculină şi deşi
pe alocuri pierd puterea de expresie, au un suflu caracteristic”.
Nu putem omite să amintim performanţa unui
membru al cenaclului „Noduri şi semne”, Victor Cilincă, care a obţinut Premiul
I pentru piesa „Bun de legat”, în cadrul Festivalului Naţional de Dramaturgie
„Goana după fluturi”, Râmnicu Vâlcea, ediţia a VI-a, prezidat de Alex
Ştefănescu.
Astăzi, de la 18.00, la sediul cotidianului
„Viaţa liberă”, citeşte Octavian Miclescu.
Andrada Tudorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu