„Cu degete amorţite/ încerc să te potrivesc/ într-o noapte albă/ ca dinţii tăi// Ai pielea vânătă/ la toate răscrucile/ unde nu ai ştiut/ peste care asfinţit să te trânteşti (…)” (Ioana Andrada Tudorie – Călătorii lente)
Imaginea, lupta - şi de aici un anume existenţialism, delicateţea par a fi elementele care compun textele Ioanei Andrada Tudorie. S-ar putea spune că Ioana Andrada simte la cote înalte, inspiră aerul tare al „bucăţilor de piele/ neatinsă”, dar nu şi-a găsit vocea care să-l expire sau redea cu aceeaşi tărie. Ca şi cum încă nu reuşeşte să-şi treacă sunetele prin diafragmă şi măruntaie. Imaginile originale, observate de către toţi cenacliştii, „uneori sunt prea sofisticate şi parcă primează asupra sincerităţii şi a ceea ce trebuie transmis”, spune Cristina Dobreanu, adăugând: „aglomerarea de cuvinte neobişnuite, dure nu comunică între ele, uneori, decât la nivel de imagine”. Cu toate acestea, nu poţi tăgădui că imaginile creează o impresie puternică. „Are capacitatea de a crea atmosferă. Se văd prinse nişte trăiri intense, imediate. Are o imaginaţie ancorată într-o experienţă a palpabilului, creează un pastel, între ghilimele, al citadinului”, comentează Ion Avram. Potrivit Ancăi Şerban Gaiu, poemele şi universul Andradei se construiesc din cuvinte dure ca un scrâşnet, dar din care răzbate o delicateţe a reaşezării lumii. După Stela Iorga totul în poemele Andradei este un glissando între împlinire şi neîmplinire, între corporare şi noncorporare. Lupta intuitivei, rafinatei, vibratilei Ioana este resimţită de Gelu Ghemiş ca un existenţialism, o căutare, fără ca aceasta să se complice în filosofii. Opune lumii „zoioase” „pielea neatinsă”. În final, lirismul textelor de vinerea trecută, cum spune Buzdu, nu este omogen, dar rămâne în picioare, „până la braţele/ care sparg geamurile balconului/ şi-aruncă firmituri de sticlă zoioasă/ în ciocul păsărilor/ proaspăt întoarse/ de focuri de armă sufocate/ de nori/ ca dâra vocilor noastre/ prin aerul molcom/ de la balcon la perne” (Aerul tare de la etajul 7).
Nicoleta Onofrei
Astăzi, de la 18.00, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, citeşte Alexandru Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu