Cronică de cenaclu: Ironie şi umor de Salford

(...)Harry se ridică greoi de pe bancă, încă apăsat de frământările sale. Frământări care, ca să fie sincer cu el însuşi, nu prea îşi mai aveau rostul acum. După ce-L va omorî pe Dumnezeu, va fi liber de datorie şi, ca rezultat, liber de orice. De Harold nu putu să dea. Îl va face să regrete că s-a dat dispărut, dar asta după îndeplinirea misiunii. Desigur, Harry nu şi-a dat seama în ce măsură va afecta lumea ce avea el de gând să facă. Biserica se va destrăma, oamenii nu vor mai crede în nimic. Vor fi doar budiştii şi ateii care vpr spune tuturor „V-am spus noi!”. Măcar agnosticii vor rămâne la fel. Ei tot nu o să ştie ce să creadă.(...)          

(Paul Berenştain – Complotul)

Paul Berenştain a prezentat o proză scurtă bine structurată, scrisă cu o ironie şi un soi de umor englezesc care au subliniat, parcă, faptul că autorul, student la facultatea de tehnologie profesională audio-video din Salford, s-a molipsit de la colegii/concitadinii insulari.

Prin alternarea de multiple planuri şi prin introducerea în scenă a unor personaje spectaculoase bine conturate, proza a câştigat vervă şi receptivitate inducând, totodată, ideea de simplitate şi de facil.

„O povestioară sclipitoare, plină de umor şi de firesc, cu dialoguri sprinţare, cu subtilităţi care-l recomandă şi cu nume de personaje bine alese; dincolo de ironia seacă şi biciuitoare, stă un umor de bună calitate, un acut simţ al observaţiei; cultivă paradoxurile; se vede că are mână de scris şi originalitate.” (Stela Iorga)

„Pasaje de-a dreptul ilare; dialogul are un ritm susţinut; intrarea personajelor este cinematografică; atenţie la concordanţa timpurilor.” (Marius Grama)

„O proză îndrăzneaţă prin temă – uciderea lui Dumnezeu, comică şi totuşi plină de profunzime – ceea ce întâlnim mai rar.” (Diana Balmuş)

„Intriga şi întreg firul acţiunii sunt foarte bine construite; deşi, aparent, încâlcită, pe parcurs, povestea capătă substanţialitatea necesară pentru a captiva cititorul; personajele sunt introduse cu o scurtă prezentare, precum într-o operă dramatică; umorul, ironia şi originalitatea rezidă din tipul personajelor; acţiunea interesantă propune o abordare tragi-comică a unui subiect vechi de când lumea; de apreciat est inovaţia la nivelul intrigii complicate progresiv şi, din punctul de vedere al problematicii filozofice, privită grav şi atinsă discret. O proză savuroasă şi fermecătoare.” (Ioana Andrada Tudoie)

„Are multe prsonaje pe care le rezolvă cap-coadă; scrie omeneşte şi foarte bine.” (Simona Toma)

„Text complex prin multitudinea de acţiuni şi personaje bine conturate; ştie să introducă cititorul în atmosferă.” (Ana Maria Panagatos)

„Un text uşurel, previzibil prin modul de a prezenta lucrurile.” (Alexandru Maria)

„A evoluat; scrie cu maturitate şi cu bună intuiţie artistică; are şi un lirism bine ponderat.” (Anca Gaiu)      

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Nicoleta Onofrei.