Cronică de cenaclu: Sinceritate pe tavă

te-ai oprit din orice mişcare/ între noi, firele de praf/ tăcerea ţiuie/ aerul se resoarbe/ particulele pielii intră, pe nări, în plămâni/ în sânge/ se vede clar/ corpurile noastre sunt hăpăite/ unul de altul/ un şarpe cu două capete/ muşcându-se la nesfârşit

Clădirea asta se va prăbuşi pe mine, îi zic/ Cărămizile se vor desprinde şi vor aluneca uşor/ Fără grabă, ruginii/ Aproape levitând/ Dar carnea tot se va învineţi/ Oasele tot se vor rupe/ Şi ochii tot se vor închide           

(Nicoleta Onofrei)

Proaspăt laureată a Festivalului Porni Luceafărul... din Botoşani, cu premiul Editurii Timpul din Iaşi – păstorită de Cassian Maria Spiridon, poeta Nicoleta Onofrei a prezentat în Cenaclul Noduri şi Semne un grupaj de cinci poeme a căror conciziune a sugerat ideea de atentă distilare sau de rigoare remarcabilă în structura textelor, fără ca această modalitate să facă dificilă perceperea ironiei, sarcasmului sau revoltei personajului liric confundat pe alocuri cu însăşi autoarea a cărei sinceritate pare a lucra direct asupra lirismului poemelor – chestiuni, de altfel, remarcate, cum se va vedea, de colegii de cenaclu.

„Remarcabile limbajul poetic original şi truda în alcătuirea asociaţiilor lingvistice care trădează o maturitate artistică fericită; textele sunt atent distilate, foarte sincere – o sinceritate pe tavă, am putea spune – de unde vine şi lirismul poemelor; muncă şi talent conjugate în mod fericit; pare într-o asceză cu propria-i fire; îi aşteptăm debutul.” (Stela Iorga)

„Sursele imaginarului sunt palpabile; nu-i mai regăsesc înverşunarea de altădată; are şi locuri originale; textele sunt OK, dar nu sunt pe stilul ei şi sunt prea cerebralizate; implicarea personajului liric mai atenuează din duritatea textelor - cu care ne-a obişnuit.” (Alexandru Maria)

„Deşi dure ca stare, poemele au o anume detaşare care o deosebeşte de Nicoleta Onofrei pe care o ştiam – parcă nu mai este la fel de convingătoare – pare a fi într-o tranziţie de la un ciclu/ fază de creaţie la altul/ alta; transmite senzaţia de căutare oarbă.” (Cristina Dobreanu)

„Trăiri duse la extrem, dar totuşi mai edulcorate/ atenuate de intervenţia eului liric.” (Florin Buzdugan)

      

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Ioana Andrada Tudorie.