Exterior, toamnă, Luna, Iliuţă

În şedinţa de cenaclu de săptămâna trecută am avut parte de „un text plăcut, închegat, bine condus, cu o atmosferă destul de bine creată dar cu un  final neinspirat” (Andrei Velea). „Deşi textul este coerent, cu poante reuşite, autorul dovedeşte lipsa unor ambiţii serioase, foloseşte prea multe clişee şi necesită mai mult lucru pe text pentru a-l stiliza” (A. G. Secară).

„Mi-a plăcut să găsesc unele scene à la Moromeţii, cu personaje destul de bine conturate, dar aş fi preferat să ducă mai departe aceste scene şi să nu semene cu o compunere de şcoală, scrisă de un părinte, cu dialoguri lipsite de veridicitate” (Marius Grama). „Cu exagerări care aduc a basm, fără a urma psihologia personajelor, vocea naratorului nu face corp comun cu povestea, părând a fi dintr-un alt registru, în ciuda faptului că, la pol opus, găseşti şi pasaje cu o atmosferă frumoasă” (Simona Toma). „Uneori, dialogul nu face priză cu personajele slab conturate, creionate cu o mână nesigură, ceea ce conduce la detensionări premature ale poveştii. Spre exemplu, tensiunea erotică nu este destul de puternică pentru a justifica tragedia din final. În ciuda acestor insuficienţe, textul este o surpriză plăcută, cu descrieri aproape cinematografice” (Stela Iorga). „Legat de cinematografie, se pare că autorul a tăiat prea mult la montaj, demonstrând că nu are experienţa scrisului, ci mai mult instinct. Textul conţine un umor frumos, nu este agresiv, pregăteşte bine atmosfera, dar se grăbeşte în punctul culminant, finalul venind brusc, grăbit” (Victor Cilincă).

„E o poveste cu pasaje autentice, deoarece realitatea însăşi se poate dovedi uneori neverosimilă, care creează imagini puternice, însă autorul fragmentează tensiunea, pierzând astfel atenţia cititorului” (Tudor Neacşu), deşi autorul pare că „decupează [textul] din perioada lui şi îl aduce în prezent” (Carmen Neacşu).

„Textul îţi creează o impresie generală bună, dar este valorificat prea mult prin prisma imaginaţiei fiecărui cititor” (Laurenţiu Pascal).

Poate vă întrebaţi ce text s-a dezbătut într-atât. Hei, bine, este vorba de proza lui Paul Budeanu, Pentru nişte versuri în plus.

Octavian Miclescu