La
şedinţa de cenaclu de vineri, 6 iunie, a citit poetul Ion Zimbru, care a adus
mai multe texte lirice scurtisime — tip haiku, cât şi vreo două, trei poeme, dintre care unul era pamflet. Ce să spui despre textele lui Ion Zimbru? Mai bine
întrebi cititorii, şi, încă şi mai bine, îi întrebi prietenii, printre care se
numără şi prozatorul Ion Avram, care, împreună cu Ion Zimbru, şi-au desfăşurat
aripile hazului şi ale tachineriei amicale şi s-au luat la o pseudo-harţă „critico-lirică”,
fiecare cum putea şi ducea, adică odată mai hâtru, altădată mai ironic. Ca
între prieteni, prozatorul Ion Avram observa în deschidere, persiflându-l
tandru şi amuzat pe poet, că acolo unde trebuie, în poeme, se mai poate adăuga,
şi ştie Ion (Zimbru) unde, iar acolo unde mai trebuie tăiat, trebuie să adauge, şi tot Ion (Zimbru) ştie el bine unde, şi aşa, din vorbă în vorbă prinsă în
fuiorul şuguileii amicale, ori al paradoxului lingvistic, cei doi au dat un mic
recital de replici care mai de care mai scânteietoare şi mai sprintene,
arătându-ne cum se pot preţui doi scriitori, fără a cădea în sclifoseală şi
clişee ieftine, tachinându-se afectuos, mână în mână cu observaţia critică şi
seriozitatea. La care tachinerie amicală în duet, precum şi la lectura şi seara
de poezie nonconformistă şi atipică, au contribuit, după putirinţa lor, toţi
membrii cenaclului, fireşte. A zâmbit laolaltă cu toţi cei prezenţi şi a scris
o cronică la fel de atipică, precum a fost seara de cenaclu,
Stela Iorga
Mâine,
pe la orele 18 şi un pic, la sediul cotidianului Viaţa liberă, va
citi Tatiana Nona Ciofu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu