Un abecedar, un naufragiu, o Evantie

Ioan Gh. Tofan

Săptămâna trecută a fost o zi aglomerată pentru Cenaclul Noduri şi Semne. După lansarea variantei electronice a Abecedarului Istoric Gălăţean al lui Victor Cilincă, o interesantă “colecţie” de momente fermecătoare şi inedite ale Galaţiului, am ascultat un fragment din lucrarea domnului Ioan Gh. Tofan, Naufragiaţi pe Dunăre.

În textul prezentat, în opinia lui AG Secară, autorul nu stăpâneşte pe deplin tehnica suspansului dorind să spună povestea cât mai repede şi cât mai multe amănunte.

Acest fragment memorialistic, consideră Victor Cilincă, este o biografie scrisă cu eleganţă, în care pe alocuri scriitorul simte nevoia de a explica prea mult obosind astfel cititorul; iar Ana Maria Panagatos observă plăcerea autorului de a povesti.

Anca Şerban Gaiu mărturiseşte faptul că povestirea a prins-o prin atmosfera extraordinară, prin momentele savuroase pe care le descrie şi prin acurateţea descrierii anilor comunismului. Această impletire de jurnal şi de literatură îi aminteşte poetei de un mai cunoscut roman al vieţii porturilor dunărene, „Europolis” al lui Jean Bart.

Spre deosebire de fermecătorul Europolis, Naufragiaţi pe Dunăre vine, pe lângă drama frumos aşezată în pagină a naufragiului, cu o abundenţă de noţiuni şi de date tehnice navale care fragmentează de multe ori emoţia povestirii şi cursivitatea naraţiunii.

Acestea fiind spuse, aşteptăm curioşi continuarea romanului aşa cu ne-a promis domnul Tofan, iar pe DVoastră vă aşteptăm astăzi, la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a ne delecta împreună cu textele Mihaelei Ştiubianu.

Octavian Miclescu

Lansare după lansare în N&S

Ion Zimbru, Alina Maria, Alexandru Maria (de la stânga la dreapta)

“va veni o vreme când voi dormi/ liniștit într-o grotă,/ când îmi voi lua picioarele în brațe/ și voi încerca să merg/ (e cale lungă de la o inimă la alta)// și-apoi va trece acea vreme și va veni/ o alta, când de sus vor cădea stropi reci,/ încet-încet găurindu-mi pieile, o vreme/ când voi fi frumos ca un zeu în piatră,/ ca un zeu/ în care nimeni/ nu/ a crezut.// mă voi ridica, voi pluti, voi respira, voi împrăștia duhoarea din marginea peșterii// și voi acoperi pământul mort,/ iar acesta mă va slăvi.// frumoși, neîndurători, cum suntem./” Alexandru Maria

Săptămâna trecută, la mansarda Centrului Cultural, s-a lansat, după cum am și anunțat în cronica trecută, volumul „următorii”, numărul douăzecișiunu al  colecției cArtEsențe-poezie semnat de colegul nostru Alexandru Maria. Cum este în obișnuința acestui proiect coordonat de poeta Florina Zaharia, volumul a fost însoțit de o altă manifestare artistică, adică o proiecție a unui film, un colaj reușit din fotografii realizate de Alina Maria care a îmbinat foarte frumos și potrivit atmosfera scrisului autorului cu imaginea.

                Alexandru Maria a fost suținut de a. g. Secară care, de această dată, n-a fost doar „ criticul de serviciu”, a fost și amfitrionul evenimentului din lipsa motivată a Florinei Zaharia. Stela Iorga ne-a mărturisit, după felul ei amuzant de a însufleți emoțiile, că la prima lectură a autorului în cenaclu i-a “venit să se urce pe lampă” de uimirea că scrie atât de bine. Victor Cilincă a subliniat că poezia lui Alexandru Maria e fluidă, sensibilă, “cu o curgere de film, cu o realitate citadină”. Și, cu mari emoții evidente de tată, nu putea lipsi Ion Zimbru. “Tel père, tel fils” spun unii, “like father, like son” spun alții, dar nu știu dacă e adevărat, pentru că fiul poet cu tatăl poet par a avea în comun doar poezia și nu meșteșugul ei. Tatăl poet ne-a citat sintagma preferată din poetul Alexandru Maria “eu sunt lingurița ta de ceai”, sintagmă pe care dorește să “o cumpere” cumva.

          Astăzi avem iar lansare, dar de această dată e vorba de o carte electronică semnată de un alt coleg de-al nostru, Victor Cilincă.  “Abecedarul istoric gălățean”, a treia carte electronică a autorului (după “PUSH-PUSH”, editura N’ENERGO, 2002 și „Împăratul gunoaielor”, editura Homer, 2013) se lansează astăzi la Librăria Humanitas la orele 17,00. După lansare, continuăm cu ședința de cenaclu ascultându-l pe prozatorul Ioan Gh. Tofan pe la orele 18,00 trecute fix, la sediul Cotidianului “Viața Liberă”.

                                                                                    Simona Toma

O desfacere a matrioștilor la masculin

“deasupra pământului e o talpă/ (deasupra pământului e o talpă),/ deasupra tălpii sunt eu/ (și doar de mine celelalte depind)” -Alexandru Maria

Protagonistul serii de cenaclul de vinerea trecută a prezentat în avanpremieră unele dintre textele sale ce vor apărea în volumul cu numărul douăzecișiunu din colecția CartESENȚE-poezie a editurii Centrului Cultural “Dunărea de Jos”. Acest semnal (sau preambul) al volumului “următorii” semnat de colegul nostru a stârnit reacții unitare și pozitive la prima, chiar și la a doua vedere a textelor, pentru că unele dintre poemele citite au mai fost prezentate și cu alte ocazii; de aceea, poate, și părerile celor prezenți nu puteau fi altfel, adică doar pozitive.

 Ion Avram a spus că textele luate laolaltă par a fi un singur poem, că “dacă filosofia ar fi o religie, textele (lui Alexandru Maria) au o anumită laicitate care ar dori să se desprindă din filosofare”, că au muzicalitate, o ritmicitate prin așezare specifică autorului.

Octavian Miclescu s-a declarat surprins că-i plac textele, pentru că sunt ermetice (așa cum e și el în scris, a mai adăugat), creează tensiune, uneori „ia hotărârea să termine versurile în locuri nepotrivite” și ca o concluzie ar fi că e o poezie “pentru care trebuie să-ți bagi picioarele în apă rece.” (pardon!)

Marius Grama zise că îi plac repetițiile care-s precum un refren (din câte știm și Grama recurge la repetiții, deci aprecierea este explicabilă).

Stela Iorga s-a declarat cutremurată de un mesaj atât de simplu, este “o damnare de unul singur către unul singur, un univers interior fără rezolvare, poeme dramatice scrise cu sânge. ”

Anca Șerban-Gaiu n-a văzut nimic în plus, nimic în minus. Carmen Neacșu a privit o expoziție de crochiuri, “ pare că s-a născut ceva și a murit în același timp.” Tudor Neacșu a observat “o filosofie făcută cu scule de poet, există și bruiaje care servesc poeziei care-i total lipsită de imagine, dar plină de trăire.” Cristina Dobreanu a ajuns în interiorul unei “ interogări a lumii din afară și a celei interioare,…, există sentimentul că lucrurile esențiale se pierd în nimicuri, gesturile nu sunt duse până la capăt, ca o retragere care nu înseamnă lipsă de curaj și necunoaștere.”

          Astăzi avem lansarea volumului despre care am vorbit mai sus, “umătorii”, de Alexandru Maria. Vă așteptăm astăzi să faceți cunoștință cu poetul și poezia sa, la orele 12 (fix), în Mansarda Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Domnească 61. Intrarea este liberă.

                                                                                              Simona Toma