Vinerea trecută, Florin Buzdugan ne-a citit un grupaj de zece texte, despre care Ilie Răpcianu este de părere că sunt interesante, însă nefinisate şi lipsite de filonul poetic.
Victor Cilincă vede grupajul ca pe un jurnal foarte cerebral, cursiv, însă cu porțiuni plate. Acesta spune că autorul ar fi trebuit să introducă elemente care să emoţioneze, deoarece fără acestea textul este un dicteu de la un capăt la celălalt.
Stela Iorga crede că predomină o pseudoagonie existențială, toate stările părând a fi voit gestionate, astfel că idealurile sunt aplatizate. Vocabularul, deşi e dominat de termeni pretenţioşi, este un câştig pentru texte. În final, aceasta consideră că poemele aduse reprezintă un pas înainte faţă de cele anterioare şi că autorul încă se mai caută stilistic.
Ion Avram remarcă noua relaţie dintre poet şi cuvânt, valorificată prin vocabular, însă e de părere că acesta cade într-un soi de teribilism, dar şi retorism. Textul este prozaic, încărcat de dicteuri care nu au legătură între ele în zidirea sa, cuvintele sunt puternice, dar preţioase.
Anca Şerban Gaiu îl preferă pe poetul Florin Buzdugan de odinioară, nu pe cel actual, furat de moda scriiturii lirice. Ea observă o detaşare faţă de propria persoană şi îl sfătuieşte să se întoarcă la sine însuşi.
Marius Grama menţionează faptul că textele sunt sărace în metafore şi că există un exces de neologisme pe alocuri; acestea sunt lipsite de afect şi par scrise la normă.
Stela Iorga crede că predomină o pseudoagonie existențială, toate stările părând a fi voit gestionate, astfel că idealurile sunt aplatizate. Vocabularul, deşi e dominat de termeni pretenţioşi, este un câştig pentru texte. În final, aceasta consideră că poemele aduse reprezintă un pas înainte faţă de cele anterioare şi că autorul încă se mai caută stilistic.
Ion Avram remarcă noua relaţie dintre poet şi cuvânt, valorificată prin vocabular, însă e de părere că acesta cade într-un soi de teribilism, dar şi retorism. Textul este prozaic, încărcat de dicteuri care nu au legătură între ele în zidirea sa, cuvintele sunt puternice, dar preţioase.
Anca Şerban Gaiu îl preferă pe poetul Florin Buzdugan de odinioară, nu pe cel actual, furat de moda scriiturii lirice. Ea observă o detaşare faţă de propria persoană şi îl sfătuieşte să se întoarcă la sine însuşi.
Marius Grama menţionează faptul că textele sunt sărace în metafore şi că există un exces de neologisme pe alocuri; acestea sunt lipsite de afect şi par scrise la normă.
Anca Şerban Gaiu ni l-a prezentat pe Matei Vişniec poetul, autorul fiind mai cunoscut pentru opera sa dramatică. Aceasta a remarcat în textele cuprinse în antologia "Oraşul cu un singur locuitor" o distanţă critică şi ironică a poetului faţă de propria gravitate şi numeşte poemele "halucinaţii lingvistice".
Astăzi, de la 18,30, şedinţa de cenaclu se va ţine la Librăria "Donaris", în cadrul proiectului "IV Romane".
Sabina Daniela Penciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu