Se afișează postările cu eticheta Galati. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Galati. Afișați toate postările

marți, 21 februarie 2012

Un nou val de cerneală!

23 de nume lansate pe Domnească

* Anthologie la Centrul Cultural

foto Centrul Cultural "Dunărea de Jos"

Desant literar 2012 – cei 23, alături de directorul Centrului şi de iniţiatorul proiectului, abia încap în cadru!



«Cuvinte noi pe Domnească» o nouă antologie de la Centrul Cultural «Dunărea de Jos», una a noului val gălăţean: poeţi, ceva prozatori, chiar şi un dramaturg, majoritatea tineri şi foarte tineri, publicaţi în reviste, premiaţi. Nu nu fac parte din vreo uniune de creaţie a scriitorilor profesionişti, au însă în spate mai multe cenacluri şi, ceea ce contează, două cenacluri… editoare. Bătrânul «Noduri şi Semne», apărut acum aproape trei decenii, şi Cubul Critic Oblio, cu trei ani de entuziasm. Între cele două cenacluri de pe aceeaşi stradă, Domnească, care se întâlnesc în zile diferite: osmoză! Mulţi membri participă la ambele întâlniri.

Volumul a apărut acum la Editura Centrului Cultural, în premieră, printr-un parteneriat al celor două cenacluri este dedicat celor frumos numiţi de criticul Adrian George Secară «generaţia domnească» . A fost ideea criticului Secară, care a şi muncit la alcătuire, alături de unul dintre cei din volum – poetul Andrei Velea, care are câteva volume deja publicate şi premii naţionale. În deschiderea volumului – «Argumentum» ; «UPLOAD/ Generaţia 2000 – 2010 la Galaţi» , întâmpinare semnată de Secară. În închidere, înainte de CV-urile celor publicaţi, postfaţa – «Repere pe drumul devenirii unei generaţii», semnată de Velea.

Scriem degeaba dacă nu pomenim aici toate numele celor tipăriţi acum, care au acordat luni, aproape toţi, primul autograf din viaţa lor, prietenilor şi colegilor de volum. Aşezaţi, prieteneşte, după iniţiala prenumelui, aceştia sunt şi, desigur, o să mai auzim frumos despre ei: Adrian Haidu, Alexandru Maria, Anca Şerban Gaiu, Andra Pelineagră, Andrei Velea, Claudia Samoilă, Cristina Bălan, Cristina Dobreanu, Elena Donea, Florin Buzdugan, Gabriel Ghimpu, Laurenţiu Pascal, Leonard Matei, Marian Stroe, Marius Grama, Mihaela Galu, Mitruţ Popoiu, Nicoleta Onofrei, Octavian Miclescu, Sabina Daniela Penciu, Simona Toma, Sorin Atanasiu, Tatiana Nona Ciofu. 23 cu toţii! Mai citiţi o dată şi de la cap la coadă şi ţineţi minte, chiar dacă nu vă ascultă nimeni la tablă! Pentru ei, pentru noi, contează!

Luni au citit versuri toţi antalogaţii prezenţi şi au vorbit: A. G. Secară – iniţiatorul proiectului, directorul Centrului Cultural – plasticianul Saergiu Dumitrescu, prof. Nicolae Colceriu (cu un istoric succint al literaturii gălăţene încă de dinainte de război), prozatorul Ion Avram, preşedinte la «Noduri şi Semne» şi secretar al filialei Galaţi-Brăila a Uniunii Scriitorilor din România, criticul Viorel Ştefănescu, poetul Ion Zimbru, poeta Stela Iorga, poetul Iulian Grigoriu, părintele Eugen Drăgoi, cunoscut editor, care crede că, dacă şi generaţia sa ar fi putut debuta în volum, ar fi ajuns mult mai departe şi mai altfel...

Scurt despre cele două «fabrici» literare. «Noduri şi Semne», care se întruneşte de ani buni la «Viaţa liberă», după ce a pribegit în tot felul de spaţii gălăţene, înfiinţat la câteva zile de la trecerea la veşnicie a lui Nichita, adună chiar şi câţiva membri ai Uniunii Scriitorilor, dar aici vin şi mulţi tineri, întocmai ca şi la «Oblio». Vin la «Noduri» şi scriitori din ţară, în jurul prozatorului Dimitrie Lupu şi a lui Ion Avram. Botezat în 1983, chiar în bucătăria poetului Ion Zimbu, cenaclul aduna creatori care se întâlneau încă de un an înainte – după cum cita luni criticul Viorel Ştefănescu, dintr-o notă din «Tomis» a lui Eugen Neculiţă, cenaclist care şi-a sfârşit viaţa în mod misterios tocmai în India. Azi, fondatorii care au plecat din Galaţi sunt în capitală şi în străinătate. S-au pomenit luni, printre alţi scriitori îndrăgiţi, Mihail Gălăţanu, Alina Comşa Durbacă sau Adina Dabija. Al doilea cenaclu, «Oblio», constituit la Centrul Cultural, în jurul criticului Secară şi a profesorului Constantin Dimofte, vin din alte două ceacluri – «Anton Holban», de la Casa Corpului Didactic, precum şi «Gellu Naum» sau revista «Drumeţul incendiar», de la Casa de Cultură a Studenţilor.


Victor Cilincă pentru „Viaţa Liberă”.





luni, 20 februarie 2012

S-a lansat o generaţie: “Cuvinte noi pe Domnească”

Antologia tinerilor autori gălăţeni,“Cuvinte noi pe Domnească”, s-a lansat luni, 13 februarie, în compania unor scriitori/critici/traducători precum a.g. secară, Viorel Ştefănescu, prof. Nicolae Colceriu, Dan Plăeşu, Petru Iamandi, Iulian Grigoriu, Ion Zimbru, Ion Avram, Stela Iorga, dar şi alţii.


Între oameni apropiaţi literaturii, generaţia tânără de scriitori gălăţeni şi-a dovedit şi punctat existenţa prin lansarea unei antologii. „Cuvinte noi pe Domnească” (editura Centrului Cultural) adună tineri care s-au format literar-estetic în cadrul cenaclurilor gălăţene „Cubul Critic Oblio” şi „Noduri şi Semne”. Evenimentul i-a avut moderatori/prezentatori ai antologiei pe a.g.secară, care s-a ocupat îndeaproape de proiect dar şi de strângerea textelor, redactare, etc, pe prof. Nicolae Colceriu, criticul Viorel Ştefănescu, pe scriitorul Andrei Velea, dar şi pe Sergiu Dumitrescu, directorul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, fără aprobarea căruia proiectul nu ar fi putut fi dus la capăt. S-a încercat o trasare a drumului către generaţia prinsă în „Cuvinte noi pe Domnească”, generaţia 2010, pornind de la contextul literar gălăţean, o mică istorie a celor două cenacluri din care provin tinerii antologaţi. De asemenea, discuţiile au fost presărate de lecturi ale celor antologaţi.



Generaţia 2010

foto Centrul Cultural "Dunărea de Jos"

Chiar dacă e o generaţie tăcută, dispersată, şi poate prea puţin prezentă atât la concursurile de specialitate cât şi în publicaţiile de talie naţională – ceea ce poate da senzaţia acum că a ieşit din neant - iată că, timid, tinerii generaţiei 2010 se unesc pentru a se face cunoscuţi. Poate o problemă majoră, dacă poate fi numită problemă şi mai ales majoră, a fost lipsa de interes a celor antologaţi pentru vizibilitate. Dacă ne gândim la membrii tineri şi vechi ai cenaclului „Noduri şi Semne” - Nona Tatiana Ciofu, Anca Şerban Gaiu, Simona Toma, Laurenţiu Pascal - care au crescut odată cu cenaclul, în cenaclu, aceştia s-au format pur sub umbrela lecturilor la cenaclu şi mai puţin sub impulsul publicării unui volum personal. Un suflu nou a dat, aşadar, întâlnirea cenaclului „Noduri şi Semne” cu „Oblio” - Octavian Miclescu, Marius Grama, Leonard Matei, Andrei Velea-, dar şi apariţia celor mai tineri - Alexandru Maria, Adrian Haidu, Nicoleta Onofrei, sau a celor foarte tineri Florin Buzdugan, Elena Donea, Sabina Penciu, Claudia Samoilă. "După o generaţie literară '90 care s-a afirmat din plin la nivel naţional, Galaţiului i-a lipsit continuitatea: nu există niciun douămiist! După "deceniul pierdut", Galaţiul revine în forţă, propunând nu mai puţin de 23 de nume de tineri autori! O "bază de selecţie" consistentă, promiţătoare. Le urez "colegilor de antologie" multă inspiraţie şi succes! Şi să ezite mai puţin în faţa debutului!" a spus poetul Andrei Velea.

„Mi se pare un pas important pentru mine, având în vedere şi că sunt cea mai tânără din cenaclu (Noduri şi Semne) - a fost şi este un impuls ca să mă ţin de scris. Atunci când scriu mă simt de parcă aduc un bine lumii în care trăiesc. Mă bucur pentru fiecare-n parte, pentru fiecare coleg de antologie”, a spus Sabina Penciu, elevă a Liceului Teoretic „Emil Racoviţă”.

„Cuvinte noi pe Domnească” după lansarea de luni, de la Centrul Cultural, ar urma - cel puţin aşa speră cei din paginile antologiei - să fie lansată, undeva prin aprilie, şi în Bucureşti, în cadrul întâlnirilor cu poezie şi muzică „Pariu pe Prietenie”, astfel s-ar putea spune că generaţia 2010 din Galaţi s-a ambiţionat să iasă la suprafaţă.

Nicoleta Onofrei

(articol apărut în „Imparţial” în 17 februarie 2012)

marți, 17 august 2010

marți, 15 iunie 2010

Editorial târziu


Zilele Festivalului Internaţional Antares

Ne-au vizitat şi pe noi câţiva străini poeţi cu ocazia ediţiei cu numărul doisprezece al Festivalului Antares. Au venit puţini, şi mai puţini au rezistat până în ultima zi a festivalului, adică unul singur - Áron Gaál, din Ungaria.
Manifestările, atâtea cât au fost programate pentru Galaţi, căci ediţia de anul acesta al festivalul supranumindu-se „Drumul cărţii” a avut în vedere evenimente şi la Brăila şi la Buzău, au început cu recitaluri la Biblioteca V.A. Urechia, mai întâi ale scriitorilor oaspeţi şi apoi ale scriitorilor gălăţeni, care aveau să ne familiarizeze cu genul fiecăruia de a scrie, şi poate chiar cu orgolii. Din păcate britanicul Peter Waugh nu s-a simţit bine în toate aceste zile de festival. Imediat după ce ne-a citit la bibliotecă s-a dus în camera de hotel, unde a şi rămas până la plecare. Oleacă mai palpitantă se anunţa seara, care avea în program discuţii privitoare la poezii şi prietenii. Acestea (discuţiile) au pornit mai rece şi distanţat, aproape teoretic, cu citate diverse despre prietenie, până când Dimitrie Lupu a adus discuţia într-un ton mai intim şi personal făcând ca atmosfera, care până atunci nu era prea poetică şi prietenească, să prindă oleacă de culoare. Discuţia a fost presărată în continuare de momente poetice printre care ne-am strecurat şi noi, câţiva membri ai cenaclului Noduri şi Semne. Nu ştiu de ce, dar chiar am stârnit vâlvă (poate pentru că am încercat să fim politicoşi şi să nu-i facem pe străini să fie totodată outsideri, traducându-ne noi înşine poeziile în engleză şi recitându-le astfel) şi aplauze. Austriacul ne-a mulţumit pentru iniţiativă recitând şi el o poezie în română. Până la sfârşitul serii s-au creat minime relaţii prieteneşti, aşa că ne-au invitat pentru o continuare a recitalurilor pe iarbă lângă vaporul Perseus. Aici, pe coloana sonoră a muzicii de pe un vapor, ne-am citit unii altora poemele, iar Jaan Malin a mai „compus” un sound poem cu picioarele în Dunăre, fiind urmat în curând de Peter Sragher. Ne-am uitat niţel şi la lună, ne-am mai uitat şi unii la alţii, până când ne-am despărţit pentru a ne vedea a doua zi la Muzeul de Artă Vizuală, pentru noi discuţii, dar şi noi priviri (mai ales a mea – uimită când am fost întrebată dacă vreau să zic ceva pe tema „Poezia anti-utopică” sau ce se poate şi ce nu se poate în poezie, sau despre cenzură şi autocenzură).
Pe la prânz recitalurile s-au reluat, pe un vapor care a mers în cerc, din cauza vremii. Pe vas au fost multe dedicaţii... Ion Zimbru a scris un poem pe care i l-a dedicat şi dăruit scriitoarei Hanane Aad. Gabriel Ghimpu a reuşit să-şi recite şi el versurile, care, se pare, i-au plăcut libanezei, şi care le-a şi primit, ca amintire. Peter Sragher, Bernard (din Austria), Petar Tchouhov, Áron Gaál, Jaan Malin şi o compatrioată a cărei nume nu se regăseşte în antologie (de altfel nici a lui Bernard) şi nu am reuşit să dăm de numele lor, din păcate, iar estoniana e o limbă tare complicată, Helen Dwyer (care de dimineaţă legase o conversaţie cu Viorel Ştefănescu), Liviu Ioan Stoiciu, Stela Iorga, Corneliu Antoniu, Iulian Grigoriu, Valeriu Valegvi, Petre Rău, Sanda Panait, Ruxandra au fost printre cei care au spus poezii pe vasul Steaua Polară. Se poate spune că şi mie mi s-a dedicat o poezie (ca substitut al reginei Suediei, sau pur şi simplu ca substitut, sau ca element de decor) de către Jaan, dintr-o cărticică cu poezii de dragoste cu inimioare roşii pe copertă.
În sfârşit, luni şi marţi nu prea am mai auzit de ei, ştim doar că au fost la Brăila, probabil au mai recitat şi pe acolo străinii noştri, au fost la Mănăstirea Ciolanu, şi că era programat să-i mai vedem miercuri pe la prânz la Târgul Internaţional de Carte „Axis Libri”. Bernard anunţase de pe vapor că vrea să viziteze Tulcea şi Sfântul Gheorghe, deci nu prea mai erau şanse să-l revedem miercuri, iar ceilalţi au plecat care cum au putut spre Bucureşti, şi de acolo spre casă, din Buzau. La Axis Libri au apărut Áron Gaál împreună cu soţia şi Corneliu Antoniu, pe care i-am însoţit pentru un ultim şi scurt moment la hotel Alex. Nici măcar fratele meu Haidu nu a mai rezistat până la sfârşitul festivalului, care m-a părăsit pentru o tentativă de a lucra la licenţă şi deci nu a mai apărut la hotel Alex. De altfel îi puteţi vedea faţa obosită de poezie pe blogul lui, dacă sunteţi interesaţi, faţă pe care o avea aşa după zece minute şi nu după două ore, aşa cum afirmă el în postul respectiv.
Cam aşa au decurs zilele Festivalului Internaţional Antares. (Am uitat să zic că a fost şi băutură, dar asta se subînţelegea.) Aşteptăm să vedem dacă o mai fi şi cum va fi partea a doua a „Drumului Cărţii”, cum ne-a „ameninţat” Corneliu Antoniu, în toamnă, dar pe altă rută, pornind tot din Galaţi.
Pentru încheiere şi pentru o foarte largă şi de ansamblu ocheadă, câteva extrase de poezie venită de pe alte meleaguri:
Hanane Aad – Înălţime/ Sunt pricepută în arta/de-a vorbi cu morţii,/de a-i asculta./Mă văd trecând dincolo/de hotarele morţii,/întâlnindu-i,/atingându-le dezamăgirile,/dansând cu bucuria lor albă,/întrebându-i de propriile lor lacrimi.[...] ( aici o adresă de site unde puteţi găsi – inclusiv în limba română - poemele ei: http://www.hananeaad.org/pages/default.aspx)
Helen dwyer – Ţărâna - (în memoria lui Gerard)/ Dimineaţa de după înmormântarea ta/Trezindu-mă din somnul întrerupt/Primul lucru văzut au fost ghetele mele./Ploaia din acea zi înmuiase pământul pentru groparii tăi./Tipic pentru tine să nu le dai de furcă./Sper să-i pot ierta curând/Că aşteptau acolo ca nişte vulturi/Să-şi termine treaba./O femeie m-a luat de la mormântul tău,/Dar n-a putut să-mi ia şi durerea./Âncerc să m-agăţ de necredinţă - /E mult mai blândă decât adevărul. Dar ţărâna, ţărâna de la tine/ E încă lipită de ghetele mele.
Aron Gaal – Ieri şi azi/Altfel mă doare azi glasul păsărilor în mine/Altfel azi decât ieri tălpile noaptea sângerează/Steaua căzută pe pământ e soarta mea în mâna ta/Frunza scuturată de plop ce o aşteaptă vântul.
Jaan Malin – Loial şi consistent/Nu te contrazici niciodată/pentru că ai crezut mereu/într-un fel de sfinţenie cinstită./În interiorul vieţii eterne./Niccând nu va fi pierdut timpul/care încerca să nege existenţa./Poate le va scădea puterea./Acum gâfâi aproape sufocat,/sufocându-te într-un spaţiu aproape/ curat care-ţi frânge inima./Ţi-e teamă de umbre şi cauţi puţină esenţă/memoria ei pretinzându-ţi loialitate/şi consecvenţă/ în această delicată/fragilă lume. [...]
De la Petar Tchouhov am găsit un haiku în engleză –
my father's funeral/ at last/ I meet him.
Pe el puteţi găsi la adresa: http://www.gologan.net/
Pe autorii gălăţeni îi vedem şi auzim mai des, sper să nu fie cu supărare, dar am zis să arătăm cam cum scriu străinii aştia, e vreo diferenţă de artă scriitoricească, sunt mai buni decât ai noştri, mai slabi, sau, pur şi simplu, arta e aceeaşi peste tot...



Nicoleta Onofrei