Editorial târziu

Zilele Festivalului Internaţional Antares

Ne-au vizitat şi pe noi câţiva străini poeţi cu ocazia ediţiei cu numărul doisprezece al Festivalului Antares. Au venit puţini, şi mai puţini au rezistat până în ultima zi a festivalului, adică unul singur - Áron Gaál, din Ungaria.

Manifestările, atâtea cât au fost programate pentru Galaţi, căci ediţia de anul acesta al festivalul supranumindu-se „Drumul cărţii” a avut în vedere evenimente şi la Brăila şi la Buzău, au început cu recitaluri la Biblioteca V.A. Urechia, mai întâi ale scriitorilor oaspeţi şi apoi ale scriitorilor gălăţeni, care aveau să ne familiarizeze cu genul fiecăruia de a scrie, şi poate chiar cu orgolii. Din păcate britanicul Peter Waugh nu s-a simţit bine în toate aceste zile de festival. Imediat după ce ne-a citit la bibliotecă s-a dus în camera de hotel, unde a şi rămas până la plecare. Oleacă mai palpitantă se anunţa seara, care avea în program discuţii privitoare la poezii şi prietenii. Acestea (discuţiile) au pornit mai rece şi distanţat, aproape teoretic, cu citate diverse despre prietenie, până când Dimitrie Lupu a adus discuţia într-un ton mai intim şi personal făcând ca atmosfera, care până atunci nu era prea poetică şi prietenească, să prindă oleacă de culoare. Discuţia a fost presărată în continuare de momente poetice printre care ne-am strecurat şi noi, câţiva membri ai cenaclului Noduri şi Semne. Nu ştiu de ce, dar chiar am stârnit vâlvă (poate pentru că am încercat să fim politicoşi şi să nu-i facem pe străini să fie totodată outsideri, traducându-ne noi înşine poeziile în engleză şi recitându-le astfel) şi aplauze. Austriacul ne-a mulţumit pentru iniţiativă recitând şi el o poezie în română. Până la sfârşitul serii s-au creat minime relaţii prieteneşti, aşa că ne-au invitat pentru o continuare a recitalurilor pe iarbă lângă vaporul Perseus. Aici, pe coloana sonoră a muzicii de pe un vapor, ne-am citit unii altora poemele, iar Jaan Malin a mai „compus” un sound poem cu picioarele în Dunăre, fiind urmat în curând de Peter Sragher. Ne-am uitat niţel şi la lună, ne-am mai uitat şi unii la alţii, până când ne-am despărţit pentru a ne vedea a doua zi la Muzeul de Artă Vizuală, pentru noi discuţii, dar şi noi priviri (mai ales a mea – uimită când am fost întrebată dacă vreau să zic ceva pe tema „Poezia anti-utopică” sau ce se poate şi ce nu se poate în poezie, sau despre cenzură şi autocenzură).

Pe la prânz recitalurile s-au reluat, pe un vapor care a mers în cerc, din cauza vremii. Pe vas au fost multe dedicaţii... Ion Zimbru a scris un poem pe care i l-a dedicat şi dăruit scriitoarei Hanane Aad. Gabriel Ghimpu a reuşit să-şi recite şi el versurile, care, se pare, i-au plăcut libanezei, şi care le-a şi primit, ca amintire. Peter Sragher, Bernard (din Austria), Petar Tchouhov, Áron Gaál, Jaan Malin şi o compatrioată a cărei nume nu se regăseşte în antologie (de altfel nici a lui Bernard) şi nu am reuşit să dăm de numele lor, din păcate, iar estoniana e o limbă tare complicată, Helen Dwyer (care de dimineaţă legase o conversaţie cu Viorel Ştefănescu), Liviu Ioan Stoiciu, Stela Iorga, Corneliu Antoniu, Iulian Grigoriu, Valeriu Valegvi, Petre Rău, Sanda Panait, Ruxandra au fost printre cei care au spus poezii pe vasul Steaua Polară. Se poate spune că şi mie mi s-a dedicat o poezie (ca substitut al reginei Suediei, sau pur şi simplu ca substitut, sau ca element de decor) de către Jaan, dintr-o cărticică cu poezii de dragoste cu inimioare roşii pe copertă.

În sfârşit, luni şi marţi nu prea am mai auzit de ei, ştim doar că au fost la Brăila, probabil au mai recitat şi pe acolo străinii noştri, au fost la Mănăstirea Ciolanu, şi că era programat să-i mai vedem miercuri pe la prânz la Târgul Internaţional de Carte „Axis Libri”. Bernard anunţase de pe vapor că vrea să viziteze Tulcea şi Sfântul Gheorghe, deci nu prea mai erau şanse să-l revedem miercuri, iar ceilalţi au plecat care cum au putut spre Bucureşti, şi de acolo spre casă, din Buzau. La Axis Libri au apărut Áron Gaál împreună cu soţia şi Corneliu Antoniu, pe care i-am însoţit pentru un ultim şi scurt moment la hotel Alex. Nici măcar fratele meu Haidu nu a mai rezistat până la sfârşitul festivalului, care m-a părăsit pentru o tentativă de a lucra la licenţă şi deci nu a mai apărut la hotel Alex. De altfel îi puteţi vedea faţa obosită de poezie pe blogul lui, dacă sunteţi interesaţi, faţă pe care o avea aşa după zece minute şi nu după două ore, aşa cum afirmă el în postul respectiv.

Cam aşa au decurs zilele Festivalului Internaţional Antares. (Am uitat să zic că a fost şi băutură, dar asta se subînţelegea.) Aşteptăm să vedem dacă o mai fi şi cum va fi partea a doua a „Drumului Cărţii”, cum ne-a „ameninţat” Corneliu Antoniu, în toamnă, dar pe altă rută, pornind tot din Galaţi.

Pentru încheiere şi pentru o foarte largă şi de ansamblu ocheadă, câteva extrase de poezie venită de pe alte meleaguri:

Hanane Aad – Înălţime/ Sunt pricepută în arta/de-a vorbi cu morţii,/de a-i asculta./Mă văd trecând dincolo/de hotarele morţii,/întâlnindu-i,/atingându-le dezamăgirile,/dansând cu bucuria lor albă,/întrebându-i de propriile lor lacrimi.[...] ( aici o adresă de site unde puteţi găsi – inclusiv în limba română - poemele ei: http://www.hananeaad.org/pages/default.aspx)

Helen dwyer – Ţărâna - (în memoria lui Gerard)/ Dimineaţa de după înmormântarea ta/Trezindu-mă din somnul întrerupt/Primul lucru văzut au fost ghetele mele./Ploaia din acea zi înmuiase pământul pentru groparii tăi./Tipic pentru tine să nu le dai de furcă./Sper să-i pot ierta curând/Că aşteptau acolo ca nişte vulturi/Să-şi termine treaba./O femeie m-a luat de la mormântul tău,/Dar n-a putut să-mi ia şi durerea./Âncerc să m-agăţ de necredinţă - /E mult mai blândă decât adevărul. Dar ţărâna, ţărâna de la tine/ E încă lipită de ghetele mele.

Aron Gaal – Ieri şi azi/Altfel mă doare azi glasul păsărilor în mine/Altfel azi decât ieri tălpile noaptea sângerează/Steaua căzută pe pământ e soarta mea în mâna ta/Frunza scuturată de plop ce o aşteaptă vântul.

Jaan Malin – Loial şi consistent/Nu te contrazici niciodată/pentru că ai crezut mereu/într-un fel de sfinţenie cinstită./În interiorul vieţii eterne./Niccând nu va fi pierdut timpul/care încerca să nege existenţa./Poate le va scădea puterea./Acum gâfâi aproape sufocat,/sufocându-te într-un spaţiu aproape/ curat care-ţi frânge inima./Ţi-e teamă de umbre şi cauţi puţină esenţă/memoria ei pretinzându-ţi loialitate/şi consecvenţă/ în această delicată/fragilă lume. [...]

De la Petar Tchouhov am găsit un haiku în engleză –

my father's funeral/ at last/ I meet him.

Pe el puteţi găsi la adresa: http://www.gologan.net/

Pe autorii gălăţeni îi vedem şi auzim mai des, sper să nu fie cu supărare, dar am zis să arătăm cam cum scriu străinii aştia, e vreo diferenţă de artă scriitoricească, sunt mai buni decât ai noştri, mai slabi, sau, pur şi simplu, arta e aceeaşi peste tot...

Nicoleta Onofrei