cancerul surâsului
totul e simplu
ca un surâs
în ochi
când ţi se spune
că totuşi
ai cancer.
uitarea
nimic nu mi-a mai rămas
nişte zile
acolo
uitate şi ele de Dumnezeu
dar de mine
încă şi mai uitate
stau ca nişte rezerve
de apă pentru un însetat
de viaţă.
aburul
mă căznesc să scriu
cu literă mică
ceea ce se scrie de obicei
cu literă mare
nimic nu îmi iese
fărădecât aburul sufletului
meu pe gură.
***
se tot toarnă
din înalturi
belşug de bogăţie
peste mine
ca om
peste mine
ca rană
veşnică
iubită
de Dumnezeu.
serafimul
suplu
spinteci
aerul
cu smirnă
mie mi se dă numai vreun înţeles
nici acela prea desluşit
ce comoară de trudă
statul de-a dreapta
mereu.
sufletul
îmi bagă Dumnezeu
beţe în rană
şi mă întreabă
mai poţi
mai pot
mărire Ţie
Doamne
şi slavă
celui care Te ţine.
lătratul
de-a sufletul meu
mă joc
pururi cu Dumnezeu
nu ajung mai departe
de degetul meu de la picior
dar şi aşa mi-e greu
ca unui om lătratul unui câine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu