vineri, 3 aprilie 2015

CRONICĂ DE CENACLU: Amintiri cu fereastră deschisă

Poeta Tatiana Nona Ciofu ne-a prezentat data trecută două proze scurte. S-a discutat în şedinţă mai în mare, mai în amănunt, dar ţinând cont şi de lecturile anterioare ale încercărilor poetei în proză, nu ne rămâne decât s-o încurajăm şi s-o susţinem pe acest drum lung al scrisului cioplit în piatră, nu numai pe cel al scrisului pe apă în care a şi debutat. Stela Iorga a fost de părere că textele sunt realizate diferit. Unul este descriptiv, cu un caracter confesiv, reuşind prin el să aducă în faţa ochilor un timp trăit de autoare, iar celălalt, mai închegat, e cu poantă. Carmen Neacşu a apreciat atmosfera creată. Nicoletei Onofrei i s-a părut că un text este un poem în proză căruia îi lipseşte ceva ca să fie spumos şi celălalt pare mult prea schematic terminându-se în coadă de peşte. Anei Panagatos i-a plăcut că autoarea dă voie hazului printre rânduri, dar transmite şi seriozitatea întâmplărilor. Octavian Miclescu le-a considerat două exerciţii corect construite, dar şi-a exprimat şi câteva nemulţumiri, considerând unul din texte mai viril decît celălalt. Cristina Dobreanu a spus că-s texte lucrate, care suferă un pic la conţinut. Tudor Neacşu le-a numit poveşti. Una dintre ele are două planuri care au un punct comun şi cealaltă are savoare. Ghemiş a remarcat că există o atenţie mare la detalii, pare că ar avea o scriere mai rafinată de această dată, mai concisă, şi îi place. "În spate bunica, iar în față... adevăratul coşmar înaripat al copilăriei mele: gâştele moldoveneşti ale lui Miron. Ce să aleg? Am ales băţul: nu îşi întinde gâtul sâsâind, nu găgăie, nu ciupeşte. Băţul era o binecuvântare. De băţ mai scăpam, dar de orătăniile alea mari, cum mi se păreau atunci, aveam senzaţia că nu voi scăpa vreodată." (Tatiana Nona Ciofu, Sfântul Ilie şi tricicletă) A consemnat Simona Toma P.S. Astăzi, de la orele 18,00 trecute fix, la sediul cotidianului “Viața liberă”, ne citeşte Carmen Neacşu.

vineri, 27 martie 2015

Lansarea unei bărcuțe de hârtie



Vinerea trecută, poetul Ion Zimbru n-a pregătit o lectură obișnuită celor din cenaclu, a pregătit o lansare neobișnuită a ultimelor volume de poeme ale sale numind-o „lansarea unei bărcuțe de hârtie pe apă”.

Cristina Dobreanu a întrebat bulversată dacă e vreun recital, așteptându-se probabil la o analiză pe texte și a concluzionat declarându-se copleșită de numărul cărților prezentate. De aici s-a iscat o analiză a comportamentului în cenaclu, dar, zic eu, degeaba, pentru că niște norme de conduită nu se stabilesc acum și nici nu au fost vreodată în Noduri și Semne.

Prietenul autorului, Victor Cilincă a spus despre poezia lui Zimbru că „e din aceea de spus cu glas tare așa cum e poezia bună din toate timpurile, se găsesc în ea mai mulți Zimbri de toate categoriile, poemele tragice nu sunt lipsite de umor, cultivă niște paradoxuri mai cu măsură cu trecerea timpului, parcă face reverențe multor scriitori buni, nu-s două poezii la fel.”

Carmen Neacșu a simțit că e o poezie vie care reușește să spargă în ea orice fel de zid și că Ion Zimbru e poetul care o aduce într-o stare de vibrație. Paul Budeanu l-a numit pe autor „mercenarul cuvintelor care respiră în versuri.”
Mulți, din cei prezenți, nu au îndrăznit să spună ceva, poate că, așa cum a zis Tudor Neacșu, „e destul doar să-l asculți sau să-l citești pe Ion Zimbru.”

„Pe tine nu. Pe mine mă./Zice că da. Pe sine se. Cu ce, cu cine să mă vă? Cultivă, ninge numai pe.// Ru nu am vrut să iese cum./ Nu mi-a lăsat o rază de./ Ce morgă, ce curriculum!/ Ce mascalțone!...E-he-he!// El nu aude. El nu e./ Nici așadar și nici așa./ Pe tine nu. Pe sine se/ cu cip-cirip-cirip-și-pa!// Este mai bine undeva./Deoarece și pentru că./ Pe sine nu./ Pe mine s-a./ Și nu mai are cine să.// A da e greu./ Nu e ușor/ a ști. Mai lesne not to be./ Vor îndura și apoi vor./ Virgulă, punct, și dor, și și.// Ce intră moartea pe vizor!/ Ha-ha-ha-ha! Să facă ce?/ Un vis pe rod. Un vis pe dor./ Re-mi-fa-sol-sol-fa-mi-re!/”(Ion Zimbru, Mascalțone, din volumul Tandrețe, Ed. Sfera-2014)
                                                                    
                                                                                      Simona Toma

P.S. Astăzi ne citește, pe la orele 18,00 trecute, la sediul Cotidianului Viața Liberă, Tatiana Nona Ciofu (Crețu, ha!)